marți, 29 martie 2016

Interviu: Minea Claudiu-Remus in Azi la Mizil nr. 19 / martie 2016


Cel mai tânăr candidat la alegerile din Iunie ȘTIE, VREA și POATE !

Cel mai tânăr candidat la fotoliul de primar din Mizil, domnul Claudiu Minea, se pregăteşte să preia frâiele orașului Mizil, cu toate că încă nu ştie ce-l aşteaptă. Este pus pe fapte mari şi vrea să schimbe faţa localității pe care timp de patru ani (sau mai mult) o va conduce.
Reporter:  In câteva cuvinte, cine sunteţi Domnule Minea Claudiu-Remus?
Minea Claudiu-Remus: Sunt unul din liderii generaţiei mele, am fost şef de promoţie la şcoala generală nr. 1 Mizil, primul la examenul de admitere la liceul teoretic, şef de promoţie la liceu, al doilea la examenul de admitere la Facultatea de management din ASE Bucureşti, primul la examenul de admitere la masterat la aceeaşi facultate. In timpul facultăţii, am avut o bursă de 4 luni ȋn Franţa, concretizată ȋn numeroase contacte.
După facultate, am lucrat scurte perioade de timp ȋn 3 dintre cele mai mari firme din Mizil (Relaxa, Bitanic World şi MFA), iar din 2003 sunt antreprenor, cu activităţi ȋn confecţii şi mobilă.
Reporter:  Care e motivaţia care vă determină să candidaţi pentru primărie?
Minea Claudiu-Remus: De la primele alegeri libere de după Revoluţie, cele din 1992, am ştiut că va veni o zi ȋn care voi candida pentru Primaria Mizil. Acum a venit momentul ȋn care eu şi câţiva din membri generaţiei mele ne simţim pregătiţi să dăm ȋnapoi Mizilului o parte din ceea ce, cu o imensă generozitate, comunitatea ne-a oferit de-a lungul timpului.
Reporter:  Cum aţi caracteriza Mizilul de azi?
Minea Claudiu-Remus: Mizilul de azi este ȋntr-un declin evident faţă de Mizilul copilăriei mele. Activitatea economic este ȋn declin, serviciile de educaţie şi sănătate sunt, cu câteva excepţii, ȋn declin, serviciile publice şi infrastructura locală sunt destul de precare. Ce este grav, e faptul că probabil peste 90% din tineri ȋşi doresc sa plece din Mizil la terminarea liceului. Faţă de oraşul copilăriei noastre, când oamenii veneau la Mizil pentru a-şi face un viitor, astăzi oamenii pleacă din Mizil. E un oraş cu foarte, foarte puţine oportunităţi. Atât de puţine, ȋncât oamenii au renunţat să mai viseze, lăsând viaţa să treacă pe lângă ei. E trist...
Reporter:  Care consideraţi că sunt priorităţile?
Minea Claudiu-Remus: Principala problemă este cea a economiei locale. Fără o activitate economică consistentă la nivel local, cu firme puternice, capabile să genereze locuri de muncă şi prosperitate, toate celelalte ȋmbunătăţiri sunt irealizabile. Dacă oamenii nu vor găsi aici locuri de muncă şi/sau oportunităţi de afaceri, le vor căuta ȋn alta parte şi, mai devreme sau mai târziu, vor pleca din Mizil.
Reporter:  Cum creăm prosperitate?
Minea Claudiu-Remus: Un adevăr deseori uitat al economiei este că bogăţia generează bogăţie şi sărăcia generează sărăcie. Noi suntem intraţi ȋntr-un cerc vicios, ȋn care activitatea economic se reduce, numărul de locuri de muncă se reduce, apoi urmează o nouă reducere de activitate economic, alte locuri de muncă ce dispar s.a.m.d.
Ca să generăm prosperitate, trebuie să intrăm pe o tendinţă inversă, de creştere, ȋn care firmele se dezvoltă, creează noi locuri de muncă, apar noi oportunităţi, noi firme, alte locuri de muncă. Cum vă spuneam, bogăţia creează bogăţie.
Concret, vom acţiona pe doua direcţii. Prima din ele, cu rezultate imediate, constă ȋn atragerea unor investiţii noi la Mizil. Vom folosi toate facilităţile legale avute la dispoziţie (terenuri şi clădiri la preţuri reduse, facilităţi fiscale, stabilitate fiscală), precum şi elementele de natură informală pe care primăria le are la dispoziţie (reducerea termenelor de eliberare a avizelor şi autorizaţiilor, reducerea termenelor de racordare la utilităţi, transparentizarea pieţei locale a muncii). Ma bazez pe uriaşa reţea de contacte reprezentată de mizilenii plecaţi din Mizil (ȋn străinătate, dar şi la Bucureşti, Ploieşti, Braşov), oameni rămaşi cu sufletul la Mizil şi care aşteaptă doar un semnal pentru a pune umărul la redresarea Mizilului.
A doua direcţie, cu impact pe termen mai lung, dar cu rezultate mai stabile, constă ȋn transformarea Mizilului ȋntr-un oraş antreprenorial. In primă fază, vom sprijini firmele mizilene ȋn accesul pe pieţe solvabile, ȋn principal din Uniunea Europeană. Intenţia noastră este de a realize ȋnfrăţiri cu 8-10 oraşe din UE, iar componenta economică a acestor ȋnfrăţiri va fie cea mai importantă, cel puţin la ȋnceputul acestor parteneriate. In a doua fază, vor creea un sistem care să faciliteze tranziţia de la idee de afaceri la firmă funcţională: ȋnfiinţarea unui incubator de afaceri, organizarea de conferinţe şi seminarii, ȋntâlniri cu finanţatorii (business angeli), finanţarea participării la târguri de afaceri şi lista poate continua.
Obiectivul este de a face din Mizil un loc ȋn care e uşor să faci afaceri, care să atragă chiar ȋntreprinzători din alte zone ale României. Cum spuneam la ȋnceputul interviului, Mizilul să redevină locul ȋn care oamenii vin să ȋşi facă un viitor.
Reporter: Părăsind teritoriul economic, ce alte priorităţi aveţi?
Minea Claudiu-Remus: Un alt domeniu care va beneficia de o atenţie sporită este cel al infrastructurii pentru educaţie şi sănătate.
Pentru educaţie, vom face un studiu pentru a afla nevoile exacte de spaţii pentru următorii 10 ani. La nivel de grădiniţe şi şcoala primară, ideal ar fi ca elevii să nu parcurgă mai mult de 500 de metri până la grădiniţă/şcoala, ceea ce va implica construcţia de noi grădiniţe şi, probabil, o nouă şcoală.
La nivelul ȋnvăţământului liceal, va trebui să avem o discuţie serioasă cu Inspectoratul Scolar ȋn privinţa viitorului Grupului Scolar Tase Dumitrescu, care este departe de ceea ce solicită piaţa muncii. Există acolo o infrastructură şcolară şi un grup de profesori excepţionali, care pot fi puşi ȋn slujba dezvoltării Mizilului ȋntr-o măsură mult mai mare decât o fac azi.
Pentru toate niveluri de ȋnvăţământ, va trebui să găsim soluţii pentru deficitul ȋn creştere de profesori. Dacă nu ȋi găsim ȋn Mizil, va trebui să ȋi aducem din altă parte. Unul din argumentele pentru a-i atrage va consta ȋn oferirea de locuinţe de serviciu.
Pentru sănătate, infrastructura este ȋntr-o stare ȋncă şi mai precară. Ne-am propus construirea unei noi policlinici, ȋn vecinătatea spitalului, pentru a fi mai uşor de gestionat. De asemenea, sistemul de sănătate este ȋn deficit de personal şi dorim să creăm şi aici locuinţe de serviciu. Din pacate, necesarul de investiţii pentru sănătate este mult mai mare decât cel pentru educaţie şi cu mult peste posibilităţile actuale ale bugetului local. Nu vă pot spune la acest moment ce soluţii vom găsi.
Reporter: Când vom ȋnceta să mergem prin noroaie?
Minea Claudiu-Remus: Pe langă cele doua priorităţi menţionate (economia şi infrastructura pentru educaţie şi sănătate), mai avem un proiect punctual, pentru ieşierea Mizilului din noroi. In următorii 8 ani, vom asfalta toate străzile din oraş. Primăria va angaja o persoană care este specialist ȋn construcţia de drumuri, care va forma o echipă de 5-6 persoane din angajatii actuali de la SPGC. Vom cumpăra utilaje şi vom asfalta toate străzile ȋn regie proprie. Până la sfârşitul anului 2016 vom face un plan până ȋn 2024, astfel ȋncât fiecare locuitor din Mizil să ştie când va fi asfaltată strada sa. In plus, ȋn acest an vom alege o stradă pentru un proiect pilot, pentru a avea o evaluare exactă a costurilor cu asfaltarea.
Tot acest proiect de ieşire din noroi va face obiectul unei ample dezbateri publice, pentru a valida ordinea de prioritate a asfaltărilor. Avem deja câteva criterii (numărul de locuitori, importanţa economică a fiecărei străzi, prezenţa sau nu a utilităţilor), dar este un proiect mult prea important pentru Mizil ca decizia să fie luată ȋntr-un cerc restrâns de persoane.
Reporter: Veti da afară personal de la primărie?
Minea Claudiu-Remus: Primăria trebuie să devină mai eficientă, asta este dincolo de orice dubiu. Vor exista probabil câteva persoane, foarte legate de actuala administraţie, care vor dori să plece. Pe de altă parte, sunt convins că pentru cea mai mare parte a personalului, o schimbare la vârful administraţiei va fi o uşurare. O mare parte din angajaţii primăriei pot mult mai mult decât ceea ce fac azi. Intr-un sistem corect, ei pot deveni persoane de bază a poveştii de succes din următorii 10 ani, de reinventare a Mizilului. Depinde de fiecare dacă va alege să se agaţe de trecut sau să aibă satisfacţia de a construi şi de a fi parte a viitorului.
Reporter: Aveţi o afacere proprie la Moinești, judeţul Bacău .O veți muta la Mizil?
Minea Claudiu-Remus: Nu. Indiferent de rezultatul alegerilor, cât timp voi fi implicat ȋn politica locală, nu voi dezvolta nici o afacere la Mizil. Separarea ȋntre politică şi afaceri trebuie să fie clară, pentru a nu amesteca lucrurile. Mai am o firmă cu sediul ȋn Mizil, caut soluţii fie pentru a o reloca şi a aduce un nou administrator, fie pentru a o ȋnchide. Primarul Mizilului trebuie să aibă concentrată atenţia doar la problemele oraşului, nu la interesele proprii.
Reporter: Ce se va ȋntâmpla cu Mizilul dacă nimic nu se schimbă ȋn iunie 2016?
Minea Claudiu-Remus: Dacă nimic nu se schimbă, Mizilul ȋşi va continua declinul, oamenii (ȋn special tinerii) vor continua să plece, firmele ȋşi vor reduce activitatea. In cel mai negru scenariu, Mizilul de peste 10 ani va ajunge precum Barbulesti: o localitate, străbătută de un drum, ȋn care cei ce o traversează se roagă să nu li se oprească motorul.

duminică, 20 martie 2016

Comunicat PNTCD Mizil - Lansare candidat pentru Primaria Mizil la alegerile din 5 iunie 2016


Vineri, 18 martie 2016, in prezenta unui grup de membri si simpatizanti, PNTCD Mizil si-a lansat candidatul pentru functia de primar al orasului Mizil la alegerile din 5 iunie 2016.

Candidatul nostru pentru aceste alegeri este presedintele PNTCD Mizil, Domnul Minea Claudiu-Remus.

Domnul Minea Claudiu-Remus este unul din liderii generatiei sale, sef de promotie la scoala generala si la liceu, absolvent al Facultatii de Management din Academia de Studii Economice Bucuresti, bursier in Franta in cadrul programului Phare. Domnul Minea Claudiu-Remus are un masterat in "Managementul Investitiilor", obtinut la aceeasi facultate.

Domnul Minea Claudiu-Remus a lucrat, pentru scurte perioade de timp, in cadrul a trei dintre marile firme mizilene (Relaxa, Britanic World si MFA). In prezent, este antreprenor, cu activitati in domeniul confectiilor textile si al mobilei.

Prioritatile programului cu care ne vom prezenta in alegeri privesc domeniul economic (dezvoltare economica si creare de locuri de munca) si infrastructura pentru educatie si sanatate. Un alt proiect punctual priveste asfaltarea tuturor strazilor din Mizil in intervalul 2016 - 2024.

In perioada urmatoare, vom prezenta programul de administrare propus mizilenilor pentru perioada 2016 - 2024, precum si echipa de consilieri care il va implementa.



 

miercuri, 9 martie 2016

Ieşirea din noroi

Autor: Florian M

Nota: acest articol a fost publicat in numarul 18 (februarie 2016) al publicatiei lunare "Azi la Mizil".
____________________________________________________________________________
 
Am mers zilele trecute la o cafea cu Petrică. Petrică de pe Dobrogeanu Gherea. A sorbit ogură de cafea şi a ȋnceput să ȋmi spună ce are pe suflet. Să-l ascultăm:
 
„Prietene, fratele meu, ȋn 1989 aveam 18 ani. M-am bucurat din tot sufletul că a căzut Ceauşescu şi aveam şansa să ducem o viaţă mai bună. Au trecut 26 de ani (am ajuns la 44 de ani) şi uită-te la ghetele mele. După ce plouă câteva ore, ies din curte ȋn noroi. Nu ai pe unde merge, sunt doar bălţi şi noroi.
 
Cât să mai aştept? Incă 25 de ani, până, poate (am spus POATE, da?), are primăria bani să asfalteze străzile? M-am bucurat la 18 ani că a căzut Ceauşescu si aştept până la pensie ca să avem un amărât de asfalt?
 
Vin iar alegerile. Aştept să vorbesc cu fiecare candidat, din aia care au curajul sa iasă pe stradă, să ȋmi explice cum face să ne asfalteze strada. Să o asfalteze, nu să arunce o mână de pietriş. Stiu că nu se poate ȋntr-o lună. Dar aştept un plan realist, cu termene (şi nu până ȋn 2040), să ştim şi noi când ieşim din noroi. Nu vreau super lucrare, vreau doar să ieşim din noroi.”
 
Cine ridică mănuşa şi ȋi răspunde lui Petrică?

joi, 3 martie 2016

Lectia de economie – Lohnizarea României

Autor: Claudiu Minea

Nota: acest articol a fost publicat in numarul 13 (septembrie 2015) al publicatiei lunare "Azi la Mizil".

__________________________________________________________________
 
Lohnizare = procesul prin care o firma sau o economie se organizeaza pentru a produce dupa modelele si cu materialele clientului, firma furnizând în principal forţa de muncă şi utilităţile.

Pe drumul de la Focşani la Bacău, la intrare în Mărăşeşti, pe partea dreaptă, este un teren care arată ca după bombardament. Aproape nici o clădire nu mai stă în picioare, s-a distrus şi s-a furat tot ceea ce se putea fura. La marginea terenului, în singura clădire rămasă în picioare, este o fabrică de confecţii. Pe acest teren funcţiona, pe vremuri, Chimica Mărăşeşti, o fabrică din domeniul chimiei, cum o arată şi numele.

Cazul de la Mărăşeşti îl găsim în aproape toatele oraşele României. In situaţiile norocoase, pe ruinele fabricilor au aparut un hypermaket, un mall sau un cartier rezidenţial. O dez-industrializare desăvârşită.
 
Un alt paradox, în anul 2015. Stiu o gramadă de prieteni şi cunoscuţi, oameni serioşi şi buni profesionişti, care nu îşi găsesc un job pe masura pregătirii şi calificarii lor. Si am alţi prieteni şi cunoscuţi, proprietari sau manageri de firmă, care nu reuşesc să găsească oameni potriviţi pentru a-şi creşte afacerile.

Dezindustrializarea a fost însoţită de ruperea lanţurilor economice, de dificultatea găsirii în România de furnizori şi clienţi fiabili. O mare parte din activitatea industrială se bazează pe furnizori şi clienţi externi. Exemplu extrem este Nokia, o firmă care exporta anual de 2 miliarde de euro, dar importa anual materii prime de 1,8 miliarde de euro.

Pentru o economie în curs de dezvoltare, lohnizarea este o etapă preţioasă, dacă este gestionată cum trebuie. Ea permite accesul pe pieţe noi, formarea personalului la un anumit nivel, organizarea firmelor din punct de vedere al calităţii şi al rigurozităţii în termenele de livrare. Ea permite ocuparea forţei de muncă la un nivel ridicat. Dar ea trebuie să rămână doar o etapă. Din mai multe motive:

-anumite activităţi, care presupun folosirea muncii inteligente (cercetare-dezvoltare, marketing) rămân localizate la nivelul clientului.

-lohnizarea presupune folosirea în principal a muncii repetitive, cu salarizare mai scazută.

-firmele care produc în lohn vor intra în concurenţă cu alte firme din economii în curs de dezvoltare, iar concurenţa se va da în principal pe costuri. Cum salariile sunt principalul element de cost, lohnizarea „garantează” salarii mici pe termen lung.

In analiza investiţiilor străine, este foarte important un aspect care se numeşte „efect de capilarizare”. El arată cât se propagă o investiţie în economia ţării-gazdă. Nokia de pildă, o investiţie cu un efect de capilarizare foarte redus, a utilizat doar forţă de muncă la Jucu. Dacia, în schimb, utilizează foarte mulţi furnizori locali de componente. De aceea plecarea Nokia a avut un efect marginal în economia României, în timp ce o eventuală plecare a Daciei ar fi un dezastru.

Concluzia este aceeaşi dintr-un articol precedent: „Fără firme locale puternice, economia naţională devine doar o anexa a economiilor străine”. „Fără firme mizilene puternice, va fi greu să avem o economie locală puternică, capabilă să creeze locuri de muncă bine plătite şi să genereze profituri pentru a face firmele respective competitive pe termen lung”.

Lohnizarea e utilă, dar are limitele ei. Dacă vrem prosperitate, trebuie să trecem la faza următoare. Si asta repede, pentru că, în 10 ani, nu vom mai avea cu cine.