Autor: Claudiu Minea
Nota: acest articol a fost publicat si pe Jeopardy (http://www.emilstoica.ro/lectia-unei-mari-metropole-americane-pentru-un-mic-oras-romanesc-de-provincie.html).
____________________________________________________________________________
PRECIZARE
Datorita implicarii mele
politice, acest articol este construit pe date si fapte. Acolo unde intervin opiniile
mele, acest lucru este specificat in mod explicit.
CONTEXT
Pe 3 martie 2014, pe www.contributors.ro a aparut un
interesant articol semnat de Martin S Martin despre decaderea unuia din orasele
legendare ale secolului XX (Detroit).
Sursa: http://www.contributors.ro/cultura/detroit-moartea-unei-metropole
Pe 1 martie 2014, pe site-ul
http://imperiulmizil.blogspot.com, am publicat un articol succint despre starea
Mizilului si despre cateva actiuni imediate care ar putea opri caderea si
pregati revenirea viitoare.
Sursa: http://imperiulmizil.blogspot.ro/2014/03/mizil-timpul-liderilor-timpul-actiunii.html
Articolul de pe Contributors
explica simplu si clar decaderea Detroit-ului. Articolul de fata reia punctele
din articolul despre Detroit si le aplica pentru situatia Mizilului. Desigur,
intre Detroit si Mizil sunt diferente enorme din foarte multe puncte de vedere
(marime, context, perioada istorica etc). Si, totusi, similaritatile sunt deseori frapante, ceea ce a nascut intrebarea
logica daca nu cumva Mizilul ar putea
invata din greselile de la Detroit pentru a evita ajungerea la faliment.
DATE SI FAPTE
1. Scurt istoric
Mizilul a aparut in secolul
XVI si a cunoscut o dezvoltare intensa in secolul XVIII, cand la Mizil a
functionat o statie de posta de cai. In anul 1866, orasul a fost in pragul
disparitiei dupa un incendiu. Mizilul s-a dezvoltat ca oras de tranzit si ca
centru de comert. In perioada comunista, Mizilul a cunoscut o puternica
dezvoltare industriala, cele 3 fabrici majore (MFA, Relaxa si Filatura)
ajungand la aproximativ 5000 de locuri de munca. Dupa 1989, activitatea industriala
a intrat intr-un regres major, cele 3 mari fabrici oprindu-si activitatea sau
ajungand marginale. Au aparut in schimb cateva fabrici de confectii
(principalul angajator la acest moment) si o singura firma mare in domeniul
alimentar.
2. Dezindustrializarea
MFA Mizil, cea mai mare
fabrica din Mizil pana in 1989 (3000 de salariati), a ajuns azi o firma
marginala, cu cateva zeci de salariati. Pe partea de productie militara mai
sunt in vigoare doar contracte de mentenanta. Trecerea fabricii la produse civile
a esuat, in principal din cauza inadaptarii la piata a structurii de costuri.
Relaxa (fabrica de saltele si
canapele, cu circa 800 de salariati in 1989) a cunoscut o evolutie atipica.
Fabrica s-a dezvoltat dupa 1989, ajungand in 1997 la un maxim de 1700 salariati,
dupa care a urmat declinul. Firma mai are azi circa 200 de salariati si este
parte a producatorului si retailerul de mobila Elvila.
Filatura (circa 1500 de
salariati) a avut cea mai slaba evolutie, falimentand la sfarsitul anilor ’90.
Activele au fost cumparate de o firma de confectii din Marea Britanie, care a
cunoscut o evolutie exploziva la inceputul anilor 2000, dupa care a intrat in
declin. In locul acestei firme functioneaza azi o alta fabrica de confectii, cu
circa 200 de salariati.
Dupa 1989, au aparut in Mizil
cateva fabrici de confectii, cu capital turcesc, italian, grecesc si romanesc,
care cumuleaza in jur de 1000 de locuri de munca. De asemenea, a mai aparut o
firma mare in domeniul alimentar, cu cateva sute de angajati.
Per total, activitatile
economice existente in 1989 au intrat intr-un declin accentuat. S-a dezvoltat
in schimb industria textila (confectii in lohn), un domeniu cu productivitate
scazuta si perspective indoielnice, dependent de nivelul de salarizare.
3. Segregarea rasiala
Pe datele disponibile la
recensamant, populatia a scazut cu circa 20% fata de maximul atins in 1992.
Conform ultimului recensamant, populatia declarata de origine roma reprezinta
15%.
Dincolo de cifre (exista
motive seriose – desi diferite – pentru care trebuie luate cu rezerve atat
procentul de scadere a populatiei, cat si ponderea populatiei de origine roma),
exista o certitudine: ponderea populatiei de origine roma continua sa creasca.
Una din provocarile majore a urmatorilor zeci de ani va consta in integrarea
populatiei rome si evitarea segregarii rasiale. Din acest punct de vedere,
Mizilul are inca timp pentru a evita evolutia de la Detroit in acest domeniu.
Ar fi interesant de vazut
insa o alta cifra: ponderea populatiei de romi in total populatie in grupa de
varsta 0-18 ani. Nu am cifre disponibile si nu vreau sa speculez, dar banuiala
mea e ca cifra e semnificativ diferita de cei 15% de mai sus.
4. Globalizarea
Mizilul a profitat de pe urma
globalizarii, atragand importante investitii in domeniul textilelor. Dar, asa
cum aceasta industrie a fost colacul de salvare in anii 2000, va genera
propriile probleme pe masura ce salariilor vor creste. Daca eliminam textilele
(si mobila) din economia Mizilului, dispare cea mai mare parte a activitatilor
productive, de unde si vulnerabilitatea extrema a Mizilului.
5. Suburbanizarea si depopularea
Suburbanizarea s-a manifestat
destul de putin la Mizil. Fata de 1989, a aparut un singur cartier semnificativ
(greenfield). Satele din jurul Mizilului nu au atras populatie de la Mizil
decat in mod marginal.
Depopularea a avut loc fie
prin plecarea mizilenilor in alta tara (in Spania in principal), fie prin
mutarea la Bucuresti, Ploiesti, Buzau. Fenomenul e mai putin vizibil, pentru ca
densitatea populatiei este oricum ridicata la Mizil (circa 3500 persoane/kmp in
partea locuita).
In anii 1970 si 1980, Mizilul
a fost un oras care atragea populatie din alte parti, in cele 3 fabrici
mentionate mai sus si in invatamant si sanatate. Dupa 1989, situatia s-a inversat,
iar Mizilul pierde populatie. Mai mult, exista si o componenta psihologica:
tinerii asteapta sa termine scoala/liceul pentru a pleca de la Mizil. Adultii
(parinti/bunici) recomanda tinerilor sa plece si/sau sa nu se intoarca la
Mizil. Perceptia este a unui loc fara perspective, din care e bine sa fugi,
oriunde. Daca as face o speculatie, parerea mea (iarasi nesustinuta de date si
fapte) este ca realitatea nu e atat de neagra precum perceptia.
6. Situatia financiara a administratiei mizilene
Aici cifrele lipsesc aproape
cu desavarsire. Am gasit o singura cifra relevanta (intr-un articol din Ziarul
Financiar), potrivit careia ponderea cheltuielilor cu personalul in total
venituri proprii era, in 2011, de circa 120% (media celorlalte orase din Prahova
era pe la 70-80%).
Nu exista date publice (sau
cel putin eu nu le-am gasit) care sa indice gradul de indatorare a
administratiei locale.
Pentru aceasta parte a
analizei, invit administratia locala de la Mizil sa furnizeze cifre, in masura
in care este interesata de aprofundarea analizei.
7. Politicieni populisti, responsabilitate financiara
Din cauza implicarii mele
politice si pentru ca la acest capitol e greu sa definesti subiectul prin date
si fapte, analiza acestui punct ramane un capitol alb.
INVATAMINTE
Povestea trista de la Detroit
ne invata cateva lucruri:
1. Intai de toate, ca
diferenta intre un oras + o comunitate functionale si un oras + o comunitate
falimentare o face un singur element: oamenii. De fapt, OAMENII. Deciziile gresite
sau lipsa unor decizii (in speranta ca problemele se vor rezolva de la
sine) au impins lucrurile pana in punctul in care esecul a devenit inevitabil.
Retragerea liderilor din
viata publica a lasat spatiu liber politicienilor populisti si iresponsabili.
Ascultati ce spune Domnul Martin: “incompetenţa
nesancţionată şi iresponsabilitatea pe care o împart şi cei care au luat
deciziile, dar şi cei care au continuat să-i voteze”.
2. Redescoperim ca statul si institutiile sale nu sunt o
entitate abstracta, ci functioneaza dupa aceleasi principii ca o firma sau
o familie. Responsabilitatea financiara nu e ceva complicat. E aritmetica de
clasele primare, dublata de intelegerea faptului ca nu exista scurtaturi in
managementul financiar. O datorie facuta
azi inseamna un furt de putere de cumparare de catre parinti si bunici de la
copii. Iar cand criza loveste (si asta se intampla fara doar si poate o
data la maxim 20 de ani), o situatie dificila se transforma peste noapte intr-o
situatie falimentara, fara iesire.
3. Agatarea de trecut este o reteta sigura pentru esec. Detroit s-a
agatat de industria auto si a stors din ea mai mult decat putea produce.
Valoarea adaugata creata de sectorul auto s-a dus in proportie covarsitoare
spre hranirea prezentului si spre plata unor rente, pana la punctul in care
care nu au mai fost resurse pentru construirea viitorului. Taxarea tot mai salbatica a celor activi i-a impins pe acestia sa caute
variante de scapare, aducandu-i in starea de a pleca de la Detroit. Au
ramas batranii, saracii si dependentii sociali – segmente care sunt motoare
economice in masura foarte mica sau deloc.
IN LOC DE CONCLUZIE
Dezbatarea ramane deschisa.
Rolul acestui articol este de a o initia si nu de a ajunge la concluzii.
A fost in articolului
Domnului Martin o fraza care pe mine m-a socat: “Singurul lucru pe care politicienii l-au făcut a
fost să dea aprobare de deschidere a numeroase cazino-uri şi localuri de jocuri
de noroc în centrul municipiului”. Sigur ca in Romania nu administratia locala
autorizeaza localurile de jocuri de noroc. Dar mi-am amintit ca, in ultimul an
sau in ultimii 2 ani, au aparut in zona centrala la Mizil 5 sau 6 firme de
pariuri sportive. Asta ne arata, poate mai mult decat orice altceva, care e
starea de spirit la nivelul populatiei din Mizil. Ce ne spune faptul ca o comunitate mizeaza mai mult pe hazard decat pe
munca si inovatie?