joi, 23 iulie 2015

Lectia de economie – Importanţa profitului şi a bogăţiei

Autor: Claudiu Minea

Nota: acest articol a fost publicat in numarul 11 (iulie 2015) al publicatiei lunare "Azi la Mizil".

____________________________________________________________________________
 
Societatea europeană a dezvoltat, în ultimii ani, o aversiune faţă de profit şi faţă de bogăţie. Profitul e privit cu duşmănie şi impozitat sălbatic în unele state europene. Vorbeam cu un prieten francez, care îmi spunea de o situaţie terifiantă: dacă societatea sa are pierdere, el trebuie cumva să o acopere. Dacă are profit, ajunge să plătească impozite cumulate de până la 70%.
 
Firmele au avut reacţii diferite. Multinaţionalele au găsit soluţii de optimizare fiscală, transferând profiturile din zonele unde sunt taxate sălbatic în jurisdicţii mai prietenoase. Intreprinzătorii au ales să plece. Economiile încep să îşi piardă cele mai puternice motoare de creştere.
 
Impozitarea sălbatică a profitului vine într-un cadru mai larg, în care bogăţia este dispreţuită. Mai grav, statele au creat instrumente pentru a o impozita sever, atât în faza de creare (impozit pe profit, pe dividende, inclusiv contribuţii de sănătate în anumite ţări), cât şi în faza de deţinere ulterioară (impozite pe proprietate, pe moştenire, mai nou taxe de solidaritate).
 
Această direcţie este greşită şi România ar trebui să evite eroare de a merge pe acest drum (din punct de vedere al fiscalităţii, ţările din Estul Europei au promovat modele mai liberale şi ar trebui să reziste tentaţiei de a copia modelele vestice). Profitul şi bogăţia au un rol economic şi social fundamental.
 
Fără profit, firmele noastre vor fi tot mai decapitalizate şi vor avea tot mai puţini bani pentru investiţii. Competitivitatea lor se va eroda treptat şi vor ajunge să nu mai ţină pasul cu avansul tehnologic. In final, dupa o lungă agonie, vor deveni vulnerabile şi vor fi scoase de pe piaţă de firme din ţările care permit firmelor să se capitalizeze.
 
Presa economică e plină de poveşti cu firme europene legendare, care ajung să fie preluate de chinezi sau de arabi. Fără firme locale puternice, economia naţională devine doar o anexa a economiilor străine. Si asta e o lecţie pe care noi, românii, am învăţat-o cu vârf şi îndesat.
 
In acelaşi mod, la altă scară, aceasta e o lecţie pe care să o învăţăm şi noi, mizilenii. Fără firme mizilene puternice, va fi greu să avem o economie locală puternică, capabilă să creeze locuri de muncă bine plătite şi să genereze profituri pentru a face firmele respective competitive pe termen lung.
 

luni, 13 iulie 2015

Pilonii unei societati prospere

Autor: Claudiu Minea

Nota: acest articol a fost publicat in numarul 11 (iulie 2015) al publicatiei lunare "Azi la Mizil".

____________________________________________________________________________

O societate prosperă se bazează pe 3 piloni: democraţie, stat de drept şi economie de piaţă. Să îi luam pe rând.
 
Democraţia înseamnă că majoritatea decide. Pe o chestiune în dezbatere, opţiunea care întruneşte cele mai multe voturi e cea care este urmată. Acest mecanism asigură întoarcerea la fundamente, atunci când drumul ales se abate de la evoluţia firească.
 
Stat de drept înseamnă domnia legii. Inseamnă ca avem un set de reguli, pe care toată lumea este ţinută să le aplice. Cine se abate de la ele, este sancţionat, sub o formă sau alta. Principiile sunt cuprinse într-o lege specială, numită Constituţie, care este, în esentă, o sumă de reguli stabilite într-o perioadă liniştită, pentru a fi aplicate într-o perioadă tulbure.
 
Economia de piată este acel sistem de organizare a economiei care asigură maximul de performanţă şi de libertate. Ea permite oamenilor să îşi folosească munca şi creativitatea pentru a câştiga bani, pentru ei şi pentru familiile lor.
 
Doar cei 3 piloni funcţionând simultan duc la crearea unei societăţi prospere şi drepte. Absenţa oricărui pilon dărâmă tot eşafodul.
 
Fără democraţie, statul de drept şi economia de piaţă duc spre un sistem cu tentă fascistă. Regulile ajung să fie pervertite. Alocarea resurselor devine arbitrară. Economia de piaţă începe să îşi piardă suflul. Societatea deviză, puţin câte puţin, de la traseul ideal, pentru că îi lipseşte mecanismul final de corecţie: democraţia.
 
Fără stat de drept, democraţia şi economia de piaţă duc la un sistem de tip sud-american. Democraţia eşuează în populism. Economia de piaţă este sufocată de fiscalitate, fie prin niveluri aberante, fie prin arbitrariul ei. Corupţia începe să se instaleze. Oamenii corecţi şi muncitori sunt împinşi spre periferia societăţii.
 
Fără economie de piaţă, democraţia şi statul de drept sunt ca un motor fără combustibil. Cu burta goală, oamenii tind să devalorize libertatea şi îşi vând bucuroşi votul pentru o bucată de pâine. Aplicarea legilor devine laxă, fiecare fiind mulţumit că nu este el cel vizat.
 
Societăţile înţelepte au încercat să se organizeze pe baza celor 3 piloni şi au evitat cu să îl sacrifice pe vreunul dintre ei. Au rezolvat dezacordurile prin intermediul democraţiei. Au stabilit, în vremurile liniştite, nişte reguli constituţionale, la care să poată face apel când minţile se înfierbântă. Si au hrănit întreg sistemul cu performanta economie de piaţă. In sfârşit, mai degrabă decât a rezolva o criză şi a se pregăti pentru următoarea, au creat un sistem de prevenţie, care să evite apariţia situaţiilor limită.
 
Democraţie. Stat de drept. Economie de piaţă. Ingrediente fundamentale pentru o societate prosperă, funcţională, în care fiecare îşi găseşte locul. Si pentru care merită să lupţi.