miercuri, 27 iulie 2016

Lectia de economie – Managementul financiar. Valabil si pentru o primărie.

Autor: Claudiu Minea
__________________________________________________________________
 
Managementul financiar este, ȋn esenţă, una dintre cele mai simple activităţi din economie. In principiu, el necesită două lucruri: cunoştinţe de aritmetică (la nivelul unui elev de clasa a IV-a) şi bun simţ. Iar programele de tip Excel fac lucrurile şi mai simple. Si, totuşi, domeniul financiar este cel ȋn care firmele pot eşua cel mai uşor.
 
Bunul simţ duce pe prevedere, la estimări conservatoare. Peter Drucker spunea, ȋn „Inovaţia şi sistemul antreprenorial”, că firmele ar trebui să presupună că facturile de la clienţi vor fi ȋncasate cu 90 de zile mai târziu, iar facturile către furnizori vor fi plătite cu 90 de zile mai devreme decât estimările. Cu aceste presupuneri, ceea ce se va ȋntâmpla va fi, eventual, faptul că firma va avea ceva disponibilităţi băneşti suplimentare.
 
Sunt câteva motive pentru care o firmă poate intra ȋn dificultăţi financiare. Primul dintre ele constă ȋn neatingerea nivelului prognozat al vânzărilor. Vânzări mai mici ȋnseamnă marjă / adaos comercial mai mic, insuficient pentru a acoperi costurile fixe. Deficitul este acoperit prin ȋntârzierea plăţilor la furnizori, a salariilor şi taxelor, eventual a ratelor la ȋmprumuturi.
 
Al doilea motiv poate fi deteriorarea calităţii activelor circulante: materiale care nu sunt utilizabile ȋn producţie şi care rămân blocate ȋn depozit; mărfuri care nu se vând; produse nevandabile; clienţi care ȋntârzie plăţile sau nu mai plătesc, intrând ȋn insolvenţă. Teoretic, firma are nişte bunuri, pentru care a plătit, dar care nu se pot converti ȋn numerar.
 
Al treilea posibil motiv sunt investiţiile nerentabile. Firma alocă fonduri pentru o investiţie, care nu generează suficiente venituri pentru acoperirea ei. Firma are nişte bunuri fixe, care nu se transformă (reconvertesc) ȋn numerar ȋntr-un ritm mai rapid decât uzura lor fizică şi morală.
 
Un al patrulea posibil motiv, ȋntâlnit ȋn general la firmele ȋn creştere rapidă, constă ȋn finanţarea necorespunzătoare a investiţiilor, prin ȋmprumuturi pe termen scurt. Nu voi detalia acest motiv, pentru că intrăm deja ȋntr-o discuţie mai tehnică şi mai greu de ȋnţeles de publicul larg.
 
La acest moment, Primăria Mizil are ȋmprumuturi bancare de circa 15.000.000 lei (circa 3.400.000 euro), la venituri proprii de circa 10.000.000 lei anual. Ca o paranteză, ȋn lumea afacerilor, o firmă cu datorii de 150% din cifra de afaceri anuală este foarte aproape de insolvenţă şi doar o reputaţie impecabilă a conducerii firmei o poate menţine ȋn stare de funcţionare.
 
Primăria Mizil a ajuns ȋn această situaţie bifând cam toate motivele menţionate mai sus. Primul motiv: „vânzările” (=ȋncasările din taxe şi impozite locale plus ȋncasările din impozitul pe salarii) au scăzut de la un an la altul. Al doilea motiv: o parte din „clienţi” (=contribuabili) nu şi-au mai plătit taxele, situaţia agravându-se prin modul neglijent ȋn care primăria a tratat recuperarea impozitelor şi taxelor restante. Al treilea motiv: investiţii catastrofale (GIS, e-strategie, Europe Direct, Salub, Merenda, culminând – prin mărimea sumelor implicate – cu investiţia ȋn centrala fotovoltaică). Urmează să aflăm, ȋn perioada următoare, când Curtea de Conturi ȋşi va publica raportul de control de la Primaria Mizil, daca aceste decizii mai puţin bune au fost sau nu ȋnsoţite şi de fraude. Si mai urmează să aflăm şi rezultatele unor procese, care pot majora substanţial datoriile Primăriei Mizil, ȋn eventualitatea ȋn care sunt pierdute.
 
Această sumă de motive ne-au adus ȋn situaţia ȋn care suntem acum. Pe termen scurt, singura soluţie realistă constă ȋn restructurarea / refinanţarea creditelor, prin mărirea perioadei creditelor, astfel ȋncât ratele lunare să fie suportabile. Această restructurare / refinanţare nu rezolvă problemă, ci doar „cumpără” timp.
 
Pe termen lung, rezolvarea problemei se poate face fie prin creşterea veniturilor primăriei (impozite şi taxe mai mari sau o creştere a activităţii economice la nivel local), fie prin reducerea costurilor de funcţionare sau investiţiilor Primăriei. Dar, despre soluţii, vom vorbi cu o altă ocazie.