Autor: Florian M
Nota: acest articol a fost publicat in numarul 18 (februarie 2016) al publicatiei lunare "Azi la Mizil".
____________________________________________________________________________
Am mers zilele
trecute la o cafea cu Petrică. Petrică de pe Dobrogeanu Gherea. A sorbit ogură
de cafea şi a ȋnceput să ȋmi spună ce are pe suflet. Să-l ascultăm:
„Prietene,
fratele meu, ȋn 1989 aveam 18 ani. M-am bucurat din tot sufletul că a căzut
Ceauşescu şi aveam şansa să ducem o viaţă mai bună. Au trecut 26 de ani (am
ajuns la 44 de ani) şi uită-te la ghetele mele. După ce plouă câteva ore, ies
din curte ȋn noroi. Nu ai pe unde merge, sunt doar bălţi şi noroi.
Cât să mai
aştept? Incă 25 de ani, până, poate (am spus POATE, da?), are primăria bani să
asfalteze străzile? M-am bucurat la 18 ani că a căzut Ceauşescu si aştept până
la pensie ca să avem un amărât de asfalt?
Vin iar
alegerile. Aştept să vorbesc cu fiecare candidat, din aia care au curajul sa
iasă pe stradă, să ȋmi explice cum face să ne asfalteze strada. Să o asfalteze,
nu să arunce o mână de pietriş. Stiu că nu se poate ȋntr-o lună. Dar aştept un
plan realist, cu termene (şi nu până ȋn 2040), să ştim şi noi când ieşim din
noroi. Nu vreau super lucrare, vreau doar să ieşim din noroi.”
Cine ridică
mănuşa şi ȋi răspunde lui Petrică?
Petrica, daca vreti sa iesiti din noroi....SHIMBATI DRACULUI PRIMARUL ALA CARE ISI BATE JOC DE VOI, EL SI TOATA SLEAPCA DIN FAMILIA LUI !!!
RăspundețiȘtergereAsta trebuie sa faceti Petrica, e simplu, doar asta.