miercuri, 27 iulie 2016

Lectia de economie – Managementul financiar. Valabil si pentru o primărie.

Autor: Claudiu Minea
__________________________________________________________________
 
Managementul financiar este, ȋn esenţă, una dintre cele mai simple activităţi din economie. In principiu, el necesită două lucruri: cunoştinţe de aritmetică (la nivelul unui elev de clasa a IV-a) şi bun simţ. Iar programele de tip Excel fac lucrurile şi mai simple. Si, totuşi, domeniul financiar este cel ȋn care firmele pot eşua cel mai uşor.
 
Bunul simţ duce pe prevedere, la estimări conservatoare. Peter Drucker spunea, ȋn „Inovaţia şi sistemul antreprenorial”, că firmele ar trebui să presupună că facturile de la clienţi vor fi ȋncasate cu 90 de zile mai târziu, iar facturile către furnizori vor fi plătite cu 90 de zile mai devreme decât estimările. Cu aceste presupuneri, ceea ce se va ȋntâmpla va fi, eventual, faptul că firma va avea ceva disponibilităţi băneşti suplimentare.
 
Sunt câteva motive pentru care o firmă poate intra ȋn dificultăţi financiare. Primul dintre ele constă ȋn neatingerea nivelului prognozat al vânzărilor. Vânzări mai mici ȋnseamnă marjă / adaos comercial mai mic, insuficient pentru a acoperi costurile fixe. Deficitul este acoperit prin ȋntârzierea plăţilor la furnizori, a salariilor şi taxelor, eventual a ratelor la ȋmprumuturi.
 
Al doilea motiv poate fi deteriorarea calităţii activelor circulante: materiale care nu sunt utilizabile ȋn producţie şi care rămân blocate ȋn depozit; mărfuri care nu se vând; produse nevandabile; clienţi care ȋntârzie plăţile sau nu mai plătesc, intrând ȋn insolvenţă. Teoretic, firma are nişte bunuri, pentru care a plătit, dar care nu se pot converti ȋn numerar.
 
Al treilea posibil motiv sunt investiţiile nerentabile. Firma alocă fonduri pentru o investiţie, care nu generează suficiente venituri pentru acoperirea ei. Firma are nişte bunuri fixe, care nu se transformă (reconvertesc) ȋn numerar ȋntr-un ritm mai rapid decât uzura lor fizică şi morală.
 
Un al patrulea posibil motiv, ȋntâlnit ȋn general la firmele ȋn creştere rapidă, constă ȋn finanţarea necorespunzătoare a investiţiilor, prin ȋmprumuturi pe termen scurt. Nu voi detalia acest motiv, pentru că intrăm deja ȋntr-o discuţie mai tehnică şi mai greu de ȋnţeles de publicul larg.
 
La acest moment, Primăria Mizil are ȋmprumuturi bancare de circa 15.000.000 lei (circa 3.400.000 euro), la venituri proprii de circa 10.000.000 lei anual. Ca o paranteză, ȋn lumea afacerilor, o firmă cu datorii de 150% din cifra de afaceri anuală este foarte aproape de insolvenţă şi doar o reputaţie impecabilă a conducerii firmei o poate menţine ȋn stare de funcţionare.
 
Primăria Mizil a ajuns ȋn această situaţie bifând cam toate motivele menţionate mai sus. Primul motiv: „vânzările” (=ȋncasările din taxe şi impozite locale plus ȋncasările din impozitul pe salarii) au scăzut de la un an la altul. Al doilea motiv: o parte din „clienţi” (=contribuabili) nu şi-au mai plătit taxele, situaţia agravându-se prin modul neglijent ȋn care primăria a tratat recuperarea impozitelor şi taxelor restante. Al treilea motiv: investiţii catastrofale (GIS, e-strategie, Europe Direct, Salub, Merenda, culminând – prin mărimea sumelor implicate – cu investiţia ȋn centrala fotovoltaică). Urmează să aflăm, ȋn perioada următoare, când Curtea de Conturi ȋşi va publica raportul de control de la Primaria Mizil, daca aceste decizii mai puţin bune au fost sau nu ȋnsoţite şi de fraude. Si mai urmează să aflăm şi rezultatele unor procese, care pot majora substanţial datoriile Primăriei Mizil, ȋn eventualitatea ȋn care sunt pierdute.
 
Această sumă de motive ne-au adus ȋn situaţia ȋn care suntem acum. Pe termen scurt, singura soluţie realistă constă ȋn restructurarea / refinanţarea creditelor, prin mărirea perioadei creditelor, astfel ȋncât ratele lunare să fie suportabile. Această restructurare / refinanţare nu rezolvă problemă, ci doar „cumpără” timp.
 
Pe termen lung, rezolvarea problemei se poate face fie prin creşterea veniturilor primăriei (impozite şi taxe mai mari sau o creştere a activităţii economice la nivel local), fie prin reducerea costurilor de funcţionare sau investiţiilor Primăriei. Dar, despre soluţii, vom vorbi cu o altă ocazie.

 

joi, 28 aprilie 2016

Stabilitatea financiara a Primariei Mizil

Nici o structura (firma, primarie, guvern) nu poate construi mai nimic in lipsa stabilitatii financiare. O situatie de dezechilibru financiar face ca cei mai buni oameni sa se ocupe de problemele financiare zilnice in loc sa poata gandi dezvoltarea.

Cu ani in urma, am fost parte a unei echipe care a avut ca misiune restructurarea retelei comerciale a unui comerciant de mobila si produse electronice. Reteaua functiona fara o directie clara, pierdea bani, avea datorii carora le facea fata cu greu, personalul era blazat. Restructurarea financiara a durat circa 6 luni si am utilizat toata gama de mijloace avute la dispozitie (inchideri si relocari de magazine, adaptarea structurii de personal, inclusiv schimbari de sefi de magazine, reesalonarea datoriilor la furnizori, renegocieri de contracte cu furnizorii, curatarea stocului de marfuri, refacerea gamei de produse). Dupa 6 luni chinuitoare si lungi, am simtit, in sfarsit, ca iese soarele. In paralel cu aceasta restructurare, ne-am facut planurile de dezvoltare, pe care le-am aplicat in urmatorii 5 ani, cu foarte mici modificari.

Un alt exemplu. Tot cu ani in urma, am fost in consiliul de administratie al unei firme de comert. In mare, cam acelasi gen de probleme: datorii neachitate la furnizori (unul dintre furnizori nu era platit de 1 an si continua sa livreze in fiecare saptamana de circa 2-3 ori – nu am inteles ce aveau in minte), stocuri de marfa greu vandabila, personal prost platit si o structura de personal inadecvata, cu mult personal TESA si putin personal de vanzari. Am pornit tot de la datorii (am discutat cu furnizorul neplatit un plan de esalonare a datoriilor pe care l-am respectat foarte exact), am renuntat la personalul de care nu aveam nevoie si am facut angajari pe pozitiile deficitare, am marit salariile personalului de vanzari cu 30%, in paralel cu stabilirea unor tinte de vanzari, am redus drastic sau am eliminate cheltuielile de functionare neimportante. In paralel am trecut la schimbari calitative: reamenajari si relocari de magazine, o alta gama de produse, noi categorii de clienti. Dupa circa 3 luni am atins echilibrul financiar, dupa 1 an si jumatate aveam importante resurse financiare in conturile bancare.

Primaria Mizil are azi serioase dificultati financiare (salariatii ei pot confirma de cate ori si-au incasat salariile, si asa destul de mici, cu intarzieri mai mici sau mai mari). Mai mult, 2016 fiind an electoral, administratia domnului Proscan cheltuie si ceea ce nu are. O parte importanta a impozitelor si taxelor locale se incaseaza pana la 31 martie, datorita bonificatie primite de contribuabili pentru plata integrala. Cauzele pentru care primaria a ajuns in aceasta situatie sunt multiple: investitii financiare catastrofale, incapacitatea de a atrage investitori la Mizil, care sa plateasca taxe si impozite, dar care sa genereze si locuri de munca, saracirea generalizata a populatiei (sa ne amintim ca gradul de incasare a taxelor locale nu depaseste 60%, adica in mare 1 cetatean din 2 nu isi plateste taxele).

Pe scurt, dupa 5 iunie, noul primar al Mizilului se va trezi intr-o primarie aflata in pragul colapsului financiar, cu incasari minime pana la sfarsitul anului, fiind in permanenta in pragul insolventei. Candidatii care va spun ca, in prima zi de dupa instalare, vor face cate in luna si stele, pur si simplu va mint – oricat de dur vi se pare ca suna.

Pentru primele 6 luni in primarie mi-am propus lucruri putin spectaculoase, dar foarte importante pentru anii ce vin: obtinerea stabilitatii financiare, definitivarea si dezbaterea planurilor pentru urmatorii 4 ani, pregatirea oamenilor din primarie care sa le aplice. In paralel, voi elimina toate activitatile inutile, care nu aduc nimic cetateanului, dar consuma resurse (gen Europe Direct sau Postalionul). Activitatile care trebuie realizate, dar nu sunt esentiale, vor fi finantate la nivelul minim pentru a functiona.

Toate resursele disponibile ale primariei vor merge in doua directii: (1) stimularea dezvoltarii economice si crearii de locuri de munca si (2) finantarea programului de asfaltare a strazilor, pentru iesirea din noroaie. Restul va trebui sa mai astepte pana vom avea bani. Iar bani vom avea atunci cand activitatea economica va creste semnificativ.

Mizilul e un oras sarac. Putinii bani pe care cetatenii reusesc ii platesc, deseori cu mari sacrificii, trebuie cheltuiti cu mare zgarcenie si doar pe lucrurile foarte importante. Colegii mei, din firmele in care am lucrat, va pot confirma un lucru: la asta, chiar ma pricep…
 
Minea Claudiu-Remus

marți, 12 aprilie 2016

”IESIREA DIN NOROI” - “Planul de asfaltare a străzilor din oraşul Mizil”

Nota: Proiectul ”Ieşirea din noroi” face parte din programul candidatului Minea Claudiu-Remus la alegerile locale din iunie 2016 pentru funcţia de primar al oraşului Mizil.


 
”IESIREA DIN NOROI” - “Planul de asfaltare a străzilor din oraşul Mizil”

OBIECTIV: Asfaltarea tuturor străzilor din oraşul Mizil până ȋn 2024.

MODALITATE DE REALIZARE: Primăria va cumpăra utilaje pentru construcţia de drumuri şi va achiziţiona materialele prin licitaţie. Vor fi asfaltate toate străzile din oraş, prin lucrări executate ȋn regie proprie, de către o echipă din cadrul SPGC, condusă de o persoană cu experienţă de peste 30 de ani ȋn construcţia de drumuri. Echipa va lucra la asfaltarea străzilor 8-9 luni/an, ȋn restul timpului urmând a se ocupa de deszăperire.

TERMENE:

Nr.
Descriere
Perioada / Termen
1
Inventarierea tuturor străzilor din Mizil, menţionând pentru fiecare stadiul (asfaltat/neasfaltat), lungime, lăţime, existenţa sau nu a utilităţilor
 
01.07.2016 30.09.2016
2
Angajarea persoanei care va conduce echipa
 
30.09.2016
3
Organizarea unei dezbateri publice pentru acest proiect. Dezbaterea va concluziona care sunt criteriile de prioritate ȋn asfaltare (importanţa străzii pentru localitate, numărul de persoane de pe stradă, valoarea impozitelor şi taxelor plătite, existenţa sau nu a utilităţilor)
 
31.12.2016
4
Finalizarea “Planului de asfaltare a străzilor din oraşul Mizil”. In acest plan, fiecare stradă va primi un termen până la care va fi asfaltată. Fiecare cetăţean al oraşului Mizil va cunoaşte momentul când strada sa va fi asfaltată.
 
01.01.2017 – 28.02.2017
5
Intocmirea documentaţiei necesare şi obţinerea autorizaţiilor de construcţie (eşalonat, pentru toate străzile ce se asfaltează)
 
01.03.2017 – 30.06.2024
6
Achiziţionarea materialelor (eşalonat, pentru toate străzile ce se asfaltează)
 
01.03.2017 – 30.06.2024
7
Asfaltarea străzilor. Pe perioada asfaltării unei străzi, 1-2 persoane de pe strada respectivă (voluntari, aleşi de locuitorii străzii) vor supraveghea executarea lucrărilor şi vor anunţa primarul pentru orice neconcordanţă ȋntre lucrările executate si proiectul lucrării.
 
01.04.2017 – 30.06.2024

FINANTAREA PROIECTULUI: Finanţarea proiectului de asfaltare a străzilor din Mizil se va face din veniturile proprii ale bugetului local. Pe parcursul derulării proiectului, daca vor exista surse alternative de finanţare (fonduri europene, de la ministerul dezvoltării sau de la consiliul judeţean), se va apela şi la ele, pentru realizarea asfaltărilor mai repede decât termenele prevăzute ȋn “Planului de asfaltare a străzilor din oraşul Mizil”.

 

duminică, 10 aprilie 2016

Prezentare: Minea Claudiu-Remus


Inainte de a cunoaşte programul cu care voi candida la Primăria oraşului Mizil, cred ca ar trebui să ştiţi cine este omul care candidează.

M-am născut ȋn anul 1975, la Bacău, apoi părinţii mei s-au mutat la Mizil când aveam 1 an. Am fost elev la Scoala Generală nr. 1 Mizil, ȋn perioada 1981 – 1989, fiind şef de promoţie, pe aceeaşi poziţie cu unul din colegii care avea să ȋmi devină, ȋn timp, unul dintre cei mai buni prieteni. O amintire specială este de la olimpiada de matematică din clasa a IV-a, unde am luat nota 10 la faza judeţeană, rezolvând o problemă care presupunea calculul unei arii, capitol la care nu ajunsesem ȋncă la şcoală.

In perioada 1989 – 1993, am fost elev la Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu” Mizil, fiind primul la examenul de admitere şi şef de promoţie la absolvire, ȋn cadrul unei generaţii absolut remarcabile.

Intre 1993 şi 1997, am fost student la Facultatea de Management din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti, fiind al doilea la examenul de admitere din circa 4000 de candidaţi. A fost, ȋn bună măsură, meritul unor profesori excepţionali pe care i-am avut de-a lungul timpului, mulţi dintre ei plecaţi, din păcate, dintre noi.

In timpul facultăţii, am avut o bursă de 4 luni ȋn Franţa, ȋn cadrul programului Phare, la Centrul Regional de Invăţământ Superior prin Alternanţă (CRESA) din Mulhouse. Bursa a presupus şi un stagiu ȋntr-o ȋntreprindere, desfăşurat, ȋn cazul meu, ȋn cadrul International Consultants Networking Association (ICNA). Unul dintre multiplele contacte pe care mi le-am făcut ȋn acea perioadă s-a concretizat ȋntr-o afacere, ȋn domeniul mobilei, ȋncepută ȋn 2002 şi care continuă şi azi.

Intre 1997 şi 1998, am făcut un masterat ȋn Managementul Investiţiilor la Facultatea de Management din cadrul ASE Bucureşti. Am fost, din nou, primul la examenul de admitere.

In perioada studiilor, la orice nivel, am fost unul dintre liderii generaţiei mele. Am avut şansa uriaşă de a avea parte de profesori excepţionali, la foarte multe materii. Ceea ce am devenit li se datorează ȋn foarte mare măsură. Mă ȋnclin ȋn faţa lor şi le mulţumesc ȋncă o dată. Cred că cea mai mare mulţumire pe care au avut-o a fost să constate că elevul lor se descurcă la nivelul următor. Din mâinile lor au ieşit mii de elevi de foarte bună calitate, foarte puţini rămaşi ȋn Mizil, din păcate.

______________________

Intre 1997 şi 2003, am fost salariat ȋn mai multe firme, de la societăţi cu câţiva oameni, la firme cu mii de angajaţi:

-primul loc de muncă a fost la o mică firmă din Cluj, filiala din România a unei firme franceze, cu acţionariat canadian, membră a ICNA, asociaţia unde mi-am făcut stagiul din Franţa.

-a urmat apoi o perioadă foarte intensă (1998 – 2001) la Elvila. Câteva luni am lucrat la Relaxa, apoi ȋn cadrul Compartimentului de strategie şi analiză economică din sediul central al Elvilei. A fost o perioadă fascinantă, ȋn care ni s-a cerut să punem pe picioare o firmă uriaşă (peste 6000 de angajaţi la acel moment), care trecea prin probleme financiare grave. Echipa de restructurare a creat o strategie, care a stat la baza dezvoltării firmei ȋncă aproape 10 ani după ce toţi membrii echipei au părăsit Elvila.

-ȋn paralel cu perioada petrecută la Elvila, am fost – ȋntre 1998 şi 1999 – ȋn Consiliul de administraţie la Tera SA Mizil (fostul ICSM). Am fost o echipă foarte tânără la acel moment (nici unul din membrii Consiliului de administraţie nu avea mai mult de 30 de ani), care am preluat o firmă aflată aproape ȋn insolvenţă şi pe care am lăsat-o, după 1 an şi jumătate, fără datorii istorice şi gata de a fi privatizată.

-ȋntre 2001 şi 2002, am avut o experienţă de altă natură, lucrând ȋntr-o firmă plecată de la zero (Britanic World, continuatoarea Filaturii din Mizil). M-am ocupat, ȋn principal, de activitatea de export-import (activităţile logistice şi cele legate de vamă). Din nefericire, acţionarii au ales prost o parte din echipa de conducere şi Britanic World nu şi-a atins potenţialul de a deveni cea mai puternică firmă de confecţii din Europa de Est (existau toate premisele pentru asta).

-ȋn 2002 am schimbat iarăşi domeniul şi am lucrat pentru o firmă de consultanţă pe fonduri europene.

-ȋntre 2002 şi 2003, am revenit ȋn domeniul confecţiilor, răspunzând pentru toată activitatea economică a unei alte firme ȋncepute de la zero şi care urma să se concretizeze ȋntr-o fabrică de confecţii. Indecizia acţionarilor a făcut ca proiectul să fie ȋntrerupt când mai era foarte puţin să devină operaţional.

-am mai lucrat, o foarte scurtă perioadă de timp (circa 2 luni), la cea de a treia mare societate a Mizilului (MFA), de la care am plecat pentru a-mi face propria afacere.

Nu am fost un salariat comod, pentru că am detestat ȋn permanenţă mediocritatea şi lucrul făcut de mântuială. Mi-am spus părerea de fiecare dată cu voce tare, indiferent cât de neconvenabil era adevărul. De fiecare dată când am simţit ca nu mai tindem spre excelenţă, fără excepţie, am preferat să plec. Mi-a plăcut ca firmele ȋn care lucram să aibă obiective ȋndrăzneţe, să nu se mulţumească cu puţin, să nu lăsăm viaţa să treacă pe lângă noi. Ne-am propus să fim o firmă semnificativă, care dă tonul sectorului şi care este percepută la lider. Si nu m-am agăţat nicio dată de un scaun, plecând atunci când simţeam că nu mai pot aduce o valoare importantă angajatorului.

______________________

Din 2003, am luat-o iarăşi de la zero, la construirea, ȋmpreună cu un asociat, a unei fabrici de confecţii ȋn judeţul Bacău. De ce acolo şi nu la Mizil? Pentru că acolo am găsit o administraţie locală dedicată cu adevărat atragerii de investitori şi sprijinirii lor ȋn faza de investiţie. După multe peripeţii (aş putea scrie o carte pe tema asta), am reuşit să deschidem fabrica. A durat peste 2 ani până am reuşit să o aducem la parametrii la care ne doream, cu multe nopţi petrecute ȋn fabrică, cu vreo 7 şefi de producţie schimbaţi ȋn 2 ani (până am găsit persoana potrivită, care ocupă şi acum, după 10 ani, aceeaşi funcţie).

Foarte multe din premisele cu care am plecat la drum au fost invalidate de realitate. Dar am rămas de fiecare dată cu mintea deschisă şi ne-am adaptat din mers la noile realităţi. Ne-am impus anumite standarde (de la nivelul de calitate al producţiei până la cerinţele minime pentru angajarea personalului) şi nu am coborât nicio dată sub ele, oricât de greu ne era la un anumit moment. Nu ni s-a cerut şi nu am dat şpagă, nici măcar o dată. In toate afacerile, am avut parteneri privaţi, deseori din afara României şi ne-am ferit să facem afaceri cu bugetul statului.

In paralel cu această activitate, am lucrat cu o firmă franceză (rezultat al unuia dintre contactele din perioada bursei din Franţa), care cumpară mobilă din România.

______________________

Apropierea de politică a venit foarte devreme, fiind primul simpatizant ţărănist din clasa mea (ȋn februarie 1990). Am devenit membru al PNTCD ȋn octombrie 1995, cu câteva săptămâni ȋnainte ca seniorul Cornelui Coposu să ne părăsească. Am rămas membru al PNTCD şi nu l-am părăsit niciodata, indiferent de cât de grele au fost vremurile. Nu am plecat, nu plec şi nu voi pleca din PNTCD. Intr-o vreme ȋn care partidele nu mai sunt bazate pe doctrină, principii şi valori, ci funcţionează mai degrabă ca echipe de fotbal care achiziţionează „jucători”, poate nu e cel mai profitabil să rămâi ȋntr-un partid – dar ăsta sunt şi nu am de gând să mă schimb, nici măcar pentru a câştiga nişte alegeri.

______________________

Pe scurt, acesta sunt, Minea Claudiu-Remus, cel care vă va cere votul ȋn 5 iunie 2016, pentru funcţia de primar al oraşului Mizil. Fără a părea lipsit de modestie, pot afirma că am fost unul dintre liderii generaţiei mele. Nu singurul – cu siguranţă mai sunt zeci ca mine. Dar puţini mai sunt ȋn Mizil. Si ȋncă şi mai puţini, din motive evidente, sunt dispuşi să intre ȋn politica mizerabilă din România de azi şi din Mizilul de azi.

Vă garantez că, dacă voi fi ales, mulţi din oamenii de foarte bună calitate, vor pune umărul la reconstrucţia Mizilului. Acum stau deoparte, dar – cu o administraţie corectă, profesionistă şi cu adevarat ȋn slujba cetăţeanului – vor dori să ȋşi pună experienţa la dispoziţia Mizilului.

Incă un lucru foarte important: nu mi-e teamă de situaţia financiară ȋn care se află primăria Mizil. Da, ştiu că primăria e ȋn pragul insolvenţei şi, de ani de zile, ȋşi plăteşte cu ȋntârziere facturile şi salariile. Am lucrat ȋn firme aflate ȋn situaţii similare şi am reuşit, cu echipele din care făceam parte, să le redresăm.

Dată fiind această situaţie, anul 2016 este anul redresării, ȋn care prioritare sunt evitarea insolvenţei primăriei şi pregătirea planurilor de investiţii pentru anii următori. Stiu că, după atâţia ani ȋn care nu s-a ȋntâmplat nimic, toată lumea vrea rezultate imediate. Nu se poate – dacă s-ar putea, le-ar face actuala administraţie, ȋn speranţa că va mai obţine ȋncă un mandat.

______________________

Din timp ȋn timp, societăţile se ȋntorc la idealism, devin mai solidare, mai curate, mai drepte. Anul 2016 este pentru Mizil un astfel de moment. Eu ştiu că pot fi primarul care să reunifice comunitatea mizileană şi să o ȋnscrie pe drumul prosperităţii. In luna mai 2016, vom avea la dispoziţie o lună de campanie electorală, ȋn care să vă convingeţi şi voi că sunt omul potrivit. Pe 5 iunie, puterea va sta integral ȋn mâna noastră. Nu ne putem permite să ratăm şi această şansă.

marți, 29 martie 2016

Interviu: Minea Claudiu-Remus in Azi la Mizil nr. 19 / martie 2016


Cel mai tânăr candidat la alegerile din Iunie ȘTIE, VREA și POATE !

Cel mai tânăr candidat la fotoliul de primar din Mizil, domnul Claudiu Minea, se pregăteşte să preia frâiele orașului Mizil, cu toate că încă nu ştie ce-l aşteaptă. Este pus pe fapte mari şi vrea să schimbe faţa localității pe care timp de patru ani (sau mai mult) o va conduce.
Reporter:  In câteva cuvinte, cine sunteţi Domnule Minea Claudiu-Remus?
Minea Claudiu-Remus: Sunt unul din liderii generaţiei mele, am fost şef de promoţie la şcoala generală nr. 1 Mizil, primul la examenul de admitere la liceul teoretic, şef de promoţie la liceu, al doilea la examenul de admitere la Facultatea de management din ASE Bucureşti, primul la examenul de admitere la masterat la aceeaşi facultate. In timpul facultăţii, am avut o bursă de 4 luni ȋn Franţa, concretizată ȋn numeroase contacte.
După facultate, am lucrat scurte perioade de timp ȋn 3 dintre cele mai mari firme din Mizil (Relaxa, Bitanic World şi MFA), iar din 2003 sunt antreprenor, cu activităţi ȋn confecţii şi mobilă.
Reporter:  Care e motivaţia care vă determină să candidaţi pentru primărie?
Minea Claudiu-Remus: De la primele alegeri libere de după Revoluţie, cele din 1992, am ştiut că va veni o zi ȋn care voi candida pentru Primaria Mizil. Acum a venit momentul ȋn care eu şi câţiva din membri generaţiei mele ne simţim pregătiţi să dăm ȋnapoi Mizilului o parte din ceea ce, cu o imensă generozitate, comunitatea ne-a oferit de-a lungul timpului.
Reporter:  Cum aţi caracteriza Mizilul de azi?
Minea Claudiu-Remus: Mizilul de azi este ȋntr-un declin evident faţă de Mizilul copilăriei mele. Activitatea economic este ȋn declin, serviciile de educaţie şi sănătate sunt, cu câteva excepţii, ȋn declin, serviciile publice şi infrastructura locală sunt destul de precare. Ce este grav, e faptul că probabil peste 90% din tineri ȋşi doresc sa plece din Mizil la terminarea liceului. Faţă de oraşul copilăriei noastre, când oamenii veneau la Mizil pentru a-şi face un viitor, astăzi oamenii pleacă din Mizil. E un oraş cu foarte, foarte puţine oportunităţi. Atât de puţine, ȋncât oamenii au renunţat să mai viseze, lăsând viaţa să treacă pe lângă ei. E trist...
Reporter:  Care consideraţi că sunt priorităţile?
Minea Claudiu-Remus: Principala problemă este cea a economiei locale. Fără o activitate economică consistentă la nivel local, cu firme puternice, capabile să genereze locuri de muncă şi prosperitate, toate celelalte ȋmbunătăţiri sunt irealizabile. Dacă oamenii nu vor găsi aici locuri de muncă şi/sau oportunităţi de afaceri, le vor căuta ȋn alta parte şi, mai devreme sau mai târziu, vor pleca din Mizil.
Reporter:  Cum creăm prosperitate?
Minea Claudiu-Remus: Un adevăr deseori uitat al economiei este că bogăţia generează bogăţie şi sărăcia generează sărăcie. Noi suntem intraţi ȋntr-un cerc vicios, ȋn care activitatea economic se reduce, numărul de locuri de muncă se reduce, apoi urmează o nouă reducere de activitate economic, alte locuri de muncă ce dispar s.a.m.d.
Ca să generăm prosperitate, trebuie să intrăm pe o tendinţă inversă, de creştere, ȋn care firmele se dezvoltă, creează noi locuri de muncă, apar noi oportunităţi, noi firme, alte locuri de muncă. Cum vă spuneam, bogăţia creează bogăţie.
Concret, vom acţiona pe doua direcţii. Prima din ele, cu rezultate imediate, constă ȋn atragerea unor investiţii noi la Mizil. Vom folosi toate facilităţile legale avute la dispoziţie (terenuri şi clădiri la preţuri reduse, facilităţi fiscale, stabilitate fiscală), precum şi elementele de natură informală pe care primăria le are la dispoziţie (reducerea termenelor de eliberare a avizelor şi autorizaţiilor, reducerea termenelor de racordare la utilităţi, transparentizarea pieţei locale a muncii). Ma bazez pe uriaşa reţea de contacte reprezentată de mizilenii plecaţi din Mizil (ȋn străinătate, dar şi la Bucureşti, Ploieşti, Braşov), oameni rămaşi cu sufletul la Mizil şi care aşteaptă doar un semnal pentru a pune umărul la redresarea Mizilului.
A doua direcţie, cu impact pe termen mai lung, dar cu rezultate mai stabile, constă ȋn transformarea Mizilului ȋntr-un oraş antreprenorial. In primă fază, vom sprijini firmele mizilene ȋn accesul pe pieţe solvabile, ȋn principal din Uniunea Europeană. Intenţia noastră este de a realize ȋnfrăţiri cu 8-10 oraşe din UE, iar componenta economică a acestor ȋnfrăţiri va fie cea mai importantă, cel puţin la ȋnceputul acestor parteneriate. In a doua fază, vor creea un sistem care să faciliteze tranziţia de la idee de afaceri la firmă funcţională: ȋnfiinţarea unui incubator de afaceri, organizarea de conferinţe şi seminarii, ȋntâlniri cu finanţatorii (business angeli), finanţarea participării la târguri de afaceri şi lista poate continua.
Obiectivul este de a face din Mizil un loc ȋn care e uşor să faci afaceri, care să atragă chiar ȋntreprinzători din alte zone ale României. Cum spuneam la ȋnceputul interviului, Mizilul să redevină locul ȋn care oamenii vin să ȋşi facă un viitor.
Reporter: Părăsind teritoriul economic, ce alte priorităţi aveţi?
Minea Claudiu-Remus: Un alt domeniu care va beneficia de o atenţie sporită este cel al infrastructurii pentru educaţie şi sănătate.
Pentru educaţie, vom face un studiu pentru a afla nevoile exacte de spaţii pentru următorii 10 ani. La nivel de grădiniţe şi şcoala primară, ideal ar fi ca elevii să nu parcurgă mai mult de 500 de metri până la grădiniţă/şcoala, ceea ce va implica construcţia de noi grădiniţe şi, probabil, o nouă şcoală.
La nivelul ȋnvăţământului liceal, va trebui să avem o discuţie serioasă cu Inspectoratul Scolar ȋn privinţa viitorului Grupului Scolar Tase Dumitrescu, care este departe de ceea ce solicită piaţa muncii. Există acolo o infrastructură şcolară şi un grup de profesori excepţionali, care pot fi puşi ȋn slujba dezvoltării Mizilului ȋntr-o măsură mult mai mare decât o fac azi.
Pentru toate niveluri de ȋnvăţământ, va trebui să găsim soluţii pentru deficitul ȋn creştere de profesori. Dacă nu ȋi găsim ȋn Mizil, va trebui să ȋi aducem din altă parte. Unul din argumentele pentru a-i atrage va consta ȋn oferirea de locuinţe de serviciu.
Pentru sănătate, infrastructura este ȋntr-o stare ȋncă şi mai precară. Ne-am propus construirea unei noi policlinici, ȋn vecinătatea spitalului, pentru a fi mai uşor de gestionat. De asemenea, sistemul de sănătate este ȋn deficit de personal şi dorim să creăm şi aici locuinţe de serviciu. Din pacate, necesarul de investiţii pentru sănătate este mult mai mare decât cel pentru educaţie şi cu mult peste posibilităţile actuale ale bugetului local. Nu vă pot spune la acest moment ce soluţii vom găsi.
Reporter: Când vom ȋnceta să mergem prin noroaie?
Minea Claudiu-Remus: Pe langă cele doua priorităţi menţionate (economia şi infrastructura pentru educaţie şi sănătate), mai avem un proiect punctual, pentru ieşierea Mizilului din noroi. In următorii 8 ani, vom asfalta toate străzile din oraş. Primăria va angaja o persoană care este specialist ȋn construcţia de drumuri, care va forma o echipă de 5-6 persoane din angajatii actuali de la SPGC. Vom cumpăra utilaje şi vom asfalta toate străzile ȋn regie proprie. Până la sfârşitul anului 2016 vom face un plan până ȋn 2024, astfel ȋncât fiecare locuitor din Mizil să ştie când va fi asfaltată strada sa. In plus, ȋn acest an vom alege o stradă pentru un proiect pilot, pentru a avea o evaluare exactă a costurilor cu asfaltarea.
Tot acest proiect de ieşire din noroi va face obiectul unei ample dezbateri publice, pentru a valida ordinea de prioritate a asfaltărilor. Avem deja câteva criterii (numărul de locuitori, importanţa economică a fiecărei străzi, prezenţa sau nu a utilităţilor), dar este un proiect mult prea important pentru Mizil ca decizia să fie luată ȋntr-un cerc restrâns de persoane.
Reporter: Veti da afară personal de la primărie?
Minea Claudiu-Remus: Primăria trebuie să devină mai eficientă, asta este dincolo de orice dubiu. Vor exista probabil câteva persoane, foarte legate de actuala administraţie, care vor dori să plece. Pe de altă parte, sunt convins că pentru cea mai mare parte a personalului, o schimbare la vârful administraţiei va fi o uşurare. O mare parte din angajaţii primăriei pot mult mai mult decât ceea ce fac azi. Intr-un sistem corect, ei pot deveni persoane de bază a poveştii de succes din următorii 10 ani, de reinventare a Mizilului. Depinde de fiecare dacă va alege să se agaţe de trecut sau să aibă satisfacţia de a construi şi de a fi parte a viitorului.
Reporter: Aveţi o afacere proprie la Moinești, judeţul Bacău .O veți muta la Mizil?
Minea Claudiu-Remus: Nu. Indiferent de rezultatul alegerilor, cât timp voi fi implicat ȋn politica locală, nu voi dezvolta nici o afacere la Mizil. Separarea ȋntre politică şi afaceri trebuie să fie clară, pentru a nu amesteca lucrurile. Mai am o firmă cu sediul ȋn Mizil, caut soluţii fie pentru a o reloca şi a aduce un nou administrator, fie pentru a o ȋnchide. Primarul Mizilului trebuie să aibă concentrată atenţia doar la problemele oraşului, nu la interesele proprii.
Reporter: Ce se va ȋntâmpla cu Mizilul dacă nimic nu se schimbă ȋn iunie 2016?
Minea Claudiu-Remus: Dacă nimic nu se schimbă, Mizilul ȋşi va continua declinul, oamenii (ȋn special tinerii) vor continua să plece, firmele ȋşi vor reduce activitatea. In cel mai negru scenariu, Mizilul de peste 10 ani va ajunge precum Barbulesti: o localitate, străbătută de un drum, ȋn care cei ce o traversează se roagă să nu li se oprească motorul.

duminică, 20 martie 2016

Comunicat PNTCD Mizil - Lansare candidat pentru Primaria Mizil la alegerile din 5 iunie 2016


Vineri, 18 martie 2016, in prezenta unui grup de membri si simpatizanti, PNTCD Mizil si-a lansat candidatul pentru functia de primar al orasului Mizil la alegerile din 5 iunie 2016.

Candidatul nostru pentru aceste alegeri este presedintele PNTCD Mizil, Domnul Minea Claudiu-Remus.

Domnul Minea Claudiu-Remus este unul din liderii generatiei sale, sef de promotie la scoala generala si la liceu, absolvent al Facultatii de Management din Academia de Studii Economice Bucuresti, bursier in Franta in cadrul programului Phare. Domnul Minea Claudiu-Remus are un masterat in "Managementul Investitiilor", obtinut la aceeasi facultate.

Domnul Minea Claudiu-Remus a lucrat, pentru scurte perioade de timp, in cadrul a trei dintre marile firme mizilene (Relaxa, Britanic World si MFA). In prezent, este antreprenor, cu activitati in domeniul confectiilor textile si al mobilei.

Prioritatile programului cu care ne vom prezenta in alegeri privesc domeniul economic (dezvoltare economica si creare de locuri de munca) si infrastructura pentru educatie si sanatate. Un alt proiect punctual priveste asfaltarea tuturor strazilor din Mizil in intervalul 2016 - 2024.

In perioada urmatoare, vom prezenta programul de administrare propus mizilenilor pentru perioada 2016 - 2024, precum si echipa de consilieri care il va implementa.



 

miercuri, 9 martie 2016

Ieşirea din noroi

Autor: Florian M

Nota: acest articol a fost publicat in numarul 18 (februarie 2016) al publicatiei lunare "Azi la Mizil".
____________________________________________________________________________
 
Am mers zilele trecute la o cafea cu Petrică. Petrică de pe Dobrogeanu Gherea. A sorbit ogură de cafea şi a ȋnceput să ȋmi spună ce are pe suflet. Să-l ascultăm:
 
„Prietene, fratele meu, ȋn 1989 aveam 18 ani. M-am bucurat din tot sufletul că a căzut Ceauşescu şi aveam şansa să ducem o viaţă mai bună. Au trecut 26 de ani (am ajuns la 44 de ani) şi uită-te la ghetele mele. După ce plouă câteva ore, ies din curte ȋn noroi. Nu ai pe unde merge, sunt doar bălţi şi noroi.
 
Cât să mai aştept? Incă 25 de ani, până, poate (am spus POATE, da?), are primăria bani să asfalteze străzile? M-am bucurat la 18 ani că a căzut Ceauşescu si aştept până la pensie ca să avem un amărât de asfalt?
 
Vin iar alegerile. Aştept să vorbesc cu fiecare candidat, din aia care au curajul sa iasă pe stradă, să ȋmi explice cum face să ne asfalteze strada. Să o asfalteze, nu să arunce o mână de pietriş. Stiu că nu se poate ȋntr-o lună. Dar aştept un plan realist, cu termene (şi nu până ȋn 2040), să ştim şi noi când ieşim din noroi. Nu vreau super lucrare, vreau doar să ieşim din noroi.”
 
Cine ridică mănuşa şi ȋi răspunde lui Petrică?