sâmbătă, 28 decembrie 2013

Voluntariatul

Autor: Adrian Popescu

____________________________________________________________________________
 

Articolul de fata are, intr-o oarecare masura, legatura cu articolul meu anterior.

In dezvoltarea omului ca fiinta sociala, dupa scoala, voluntariatul cred ca este primul lucru pe care trebuie sa il faca. Trebuie sa existe o etapa in calea copiilor si a tinerilor care sa treaca neaparat prin implicarea in societate. La copii, in momentul in care sunt implicati sa planteze un copac, de exemplu, pentru ei asta este o chestie foarte importanta si care face parte, intr-un fel sau altul, din dezvoltarea unui copil. In general, de la gradinita este bine sa li se vorbeasca despre faptul ca trebuie sa se implice si in afara familiei, si in afara gradinitei sau a institutiei pe care ei o frecventeaza. Voluntariatul este pana la urma un alt fel de scoala.

Voluntariatul este mult mai mult decat munca in echipa. Este o dezvoltare in mai multe planuri. Voluntariatul ar trebui sa fie in mod normal ceea ce crestinii numesc zeciuire, deci donatia noastra catre societate, care, pana la urma, va veni in folosul nostru. Nu este un impozit, este ceea ce pana la urma putem sa facem noi ca sa ne implicam, ca sa donam  ceva societatii, pentru ca pe urma sa ne revina noua.

Voluntariatul este locul unde se intalnesc oameni cu un scop comun, dar cu foarte mari diferente de profesie, de studio, pentru ca la actiuni de voluntariat participa oameni de litere, actori, poeti, cantareti, jurnalisti, ingineri, aviatori, persoane din foarte multe categorii profesionale. Iar de la ei, toti cei care participa invata ceea ce inseamna profesiile acestea si se pot regasi. In voluntariat, o singura greseala se poate face: sa nu faci lucruri, sa nu participi,

Pentru cei care doresc sa se inscrie intr-o organizatie de voluntariat si sa participle la actiuni este important sa stie ca:
-orice organizatie are usile deschise si intr-un sens, si in altul.
-o organizatie nu te primeste si pe urma te pune sa faci ceva ce nu poti face. Ti se da o responsabilitate, desigur, dar voluntarul trebuie sa se poata opri. Din acest punct de vedere, organizatiile trebuie incercate, pe modelul lor trebuie sa isi gaseasca ceea ce vor ei sa faca si apoi organizatia trebuie foarte clar sa se foloseasca de un tanar, dar sa ii dea posibilitatea sa si invete ce se intampla daca nu face lucrul respectiv.
-tanarul voluntar trebuie sa creada, trebuie sa primeasca ceva de facut, trebuie sa primeasca ceva de pierdut si trebuie sa aiba responsabilitate. Daca are aceste principii, atunci el trebuie sa functioneze intr-o organizatie.

In toata viata lui, in mintea si in sufletul lui, activitatea la o organizatie de voluntariat, indiferent de domeniul in care activeaza aceasta, ii va fi de folos.

marți, 24 decembrie 2013

Sarbatori fericite!

Autor: Redactia

____________________________________________________________________________

In prag de sarbatori, gandurile noastre se indreapta catre toti cei care sunt sau care se simt mizileni, indiferent ca sunt la Mizil, in alte orase din tara sau raspanditi prin lume.

La astfel de momente, ne este dor de voi toti. Va uram multa sanatate, sa aveti sarbatori fericite si un an 2014 mai bun. Chiar daca, pentru multi, Mizilul nu este cel mai bun loc de pe Pamant, e - totusi - locul care a fost, la un moment sau altul din viata fiecaruia, ACASA.

Iubiti Mizilul!

Sarbatori fericite, mizileni, oriunde v-ati afla!

duminică, 22 decembrie 2013

Imperii: stare de spirit si lideri

Autor: Claudiu Minea

Nota: acest articol a fost publicat pe 27.05.2009, pe Jeopardy (http://www.emilstoica.ro/imperii-stare-de-spirit-si-lideri.html). Acolo pot fi gasite si comentariile la articolul initial.

____________________________________________________________________________

Imperiile se construiesc pe sinergia a trei factori: stare de spirit, oameni si lideri. “Imperiul” serii este CF Barcelona: spiritul catalan, oamenii (jucatorii) si liderii (Guardiola, Messi). Cand toate cele 3 elemente se unesc, orice obstacol poate fi trecut. Chiar si cand totul pare pierdut, norocul isi face aparitia. Rezultatul? Liga Campionilor, campionatul, Cupa Spaniei. Sportul ne ajuta sa disecam succesul si sa creem conditiile pentru multiplicarea sa.

Ziua de maine va aduce caderea, cauzata nu de factori externi, ci exclusiv de slabiciunile conducatorilor. De seara in care Guardiola isi pierde inspiratia, iar lui Messi nu ii iese nimic. Imperiul se prabuseste.

Dar morala e alta. Spiritul nu se pierde. El mentine vie flacara, astfel incat, poimaine, alti oameni si alti lideri vor putea recladi Imperiul.

In mod brutal, e diferenta dintre succesul replicat al Barcelonei si succesul unic al Stelei. Si poate explicatia (poate nedreapta si poate simplificatoare) pentru care Romania se afla acolo unde se afla.

Spre deosebire de oameni si lideri, spiritul nu se poate cumpara. El se poate eventual construi, prin dedicatie pe termen lung. E imposibil de spus ca ne va lipsi mereu, dar e la fel de improbabil de afirmat ca vom reusi sa il construim vreodata. 

marți, 17 decembrie 2013

Impreuna pentru orasul nostru

Autor: Adrian Popescu

Am convingerea ca, daca fiecare contribuie cu putin, bani sau implicare, impreuna se pot face multe, suficient de multe incat sa se schimbe in bine un oras.

Si pentru asta exista in legislatia romaneasca posibilitatea de a pune pe picioare o fundatie comunitara, care colecteaza bani si resurse din comunitatea locala si le redistribuie in proiecte practice, care imbunatatesc viata comunitatii si sunt relevante pentru donatori.

Fundatia trebuie sa aiba rolul de a ajuta oamenii si companiile din oras sa se implice in comunitate, sa gaseasca proiectele potrivite pentru ei. Exista posibilitatea finantarii propriilor proiecte sau a celor deja existente. Invatam, cu aceasta ocazie, ce inseamna o fundatie comunitara si putem obtine sprijin de la Asociatia pentru Relatii Comunitare (ARC). Pentru a face legatura dintre proiectele din comunitate si finantatori, fundatiile comunitare pun la punct platforme si organizeaza evenimente prin care acestia se pot cunoaste si stringe fonduri. Cele mai cunoscute sint concursurile sportive organizate pentru stringere de fonduri.  

Cum se desfasoara in fapt lucrurile; de exemplu, IMM-urile care au profit pot directiona, conform Codului fiscal, 3 la mie din cifra de afaceri, pana la 20% din impozitul pe profit, ca sponsorizare, care se deduce din impozitul pe profit. O companie poate sa dea banii acestia la stat sau sa ii dea pentru comunitate, nu ii costa nimic. Un studiu nu prea laborios poate evidentia cite astfel de IMM-uri din oras pot directiona astfel de sume si valoarea lor, astfel incit sa constatam ca exista niste sume care merg la bugetul de stat, cind ele pot sa ramina la comunitatea locala si in folosul ei. La baza unei astfel de relatii intre companii si un ONG sta contractul de sponsorizare .

Se poate deduce orice suma mai mica de 3 la mie sau de 20% din impozitul pe profit. Se pot face sponsorizari de valori mai mari, dar suma care depaseste 3 la mie sau de 20% din impozitul pe profit nu este deductibila.

Sumele pot fi colectate pana la sfarsitul anului. La sfarsitul fiecarui trimestru se poate calcula impozitul pe profit si se poate deduce. In contractele de sponsorizare, antreprenorii pot specifica  domenii care sunt relevante pentru ei.

Domenii prioritate pentru oras sint in opinia mea: copii, educatie, spatii verzi, ecologie, curatenie, caini comunitari si voluntariat. Donatorii, respectiv IMM-urile, pot decide daca sumele donate pot fi folosite in cadrul anumitor proiecte, sumele putind fi reportate daca nu se doreste implicarea decit in anumite proiecte. Sigur ca cei care doneaza trebuie sa stie exact ce se intimpla cu sumele donate si in acest sens informarea este un lucru esential.  

 Este foarte important sa se stie ca IMM-urile pot directiona cei 3 la mie catre absolut oricine, nu neaparat catre o anume fundatie .Important este ca cei ce le conduc sa stie acest lucru si sa doreasca sa se implice

Eu am incredere ca spiritul de comunitate nu a disparut in orasul meu.

Oamenii au mare nevoie sa faca si altceva decat sa fie intr-un oras in care mergi la piata sau la supermarket sa risipesti timpul si banii pe inutilitati sau pe platoul din centru pentru birfe.

A fi e una si a te implica e cu totul altceva . Daca oamenii isi doresc foarte mult, se pot implica.

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Bun venit in Imperiul Mizil !

O scanteie. Apoi speranta. O uriasa dorinta de a reusi. Un mediu propice inovatiei, initiativei, culturii, comertului, dezvoltarii. Atragerea inteligentei din alte parti. Expansiune. La un moment dat, un inceput de consolidare. “Export” de civilizatie. Apogeu. Apoi mai multa birocratie. Procentual, mai multe resurse pentru aparare. Incet-incet, mai multa orientare spre trecut decat spre viitor. Finantarea trecutului. Inceput de paranoia. Democratie in declin. Autocratie. Inceput de dictatura. Falimentul autoritatii. Fuga creierelor, a comerciantilor, intreprinzatorilor, oamenilor de cultura. Un urias cu picioare de lut. Faliment generalizat. Totul devine un castel de carti de joc. O pala de vant din afara. Totul se prabuseste. Stop.

Paragraful de mai sus este o extrem de succinta descriere a nasterii, ascensiunii, apogeului, declinului si disparitiei unui imperiu. Se aplica, sub o forma sau alta, tuturor imperiilor. Se aplica imperiului roman, Frantei napoleoniene, celui de al treilea Reich si imperiului sovietic. Se aplica marilor corporatii (Standard Oil, Ford, AT&T) sau companiilor romanesti care au dominat sectorul lor de activitate la un moment dat (Gepa Electrocenter, Ana Electronic, Ultra Pro Computer). Se aplica marilor echipe sportive (Steaua anilor 1980, AC Milan la sfarsitul anilor 1980 la fotbal; Australia anilor 1990 la rugby; Romania anilor 1980 si 1990 la gimnastica). Exemplele pot continua iarasi si iarasi.

Exista un „dar”. Toata aceasta evolutie a unui imperiu nu trebuie sa se termine cu disparitia sa fizica. La un moment dat, imperiul se poate reinventa. Poate deveni o structura mai mica, dar viabila. Conceptul de „disparitie a imperiului” priveste partea sa culturala si simbolistica. Disparitia imperiului este momentul in care nu mai este perceput ca determinant al standardului, cand produsele sale materiale sau culturale nu mai sunt exportate, cand nu mai este privit ca model (pozitiv sau negativ). Este momentul in care restul lumii nu se mai raporteaza la imperiu. Imperiul roman s-a pulverizat intr-un sfarsit, dar Franta, Germania si Rusia nu au disparut dupa perioadele napoleoniana, hitlerista sau comunista. Gepa Electrocenter sau Ultra Pro Computer au disparut,  dar Standard Oil s-a divizat in mai multe companii care continua sa existe si azi. Ford a intrat in agonie dupa ce nu a mai putut vinde modelul T si, intr-un tarziu, s-a reinventat. Steaua, Milan, Australia si Romania au continuat sa existe in sporturile unde au cunoscut gloria, chiar si dupa ce nu au mai fost in frunte. Toate aceste structuri au intrat in cartile de istorie, dar au incetat sa mai fie relevante pentru domeniul lor de activitate.

Ajungem astfel la ratiunea de a fi a acestui site. Acest site isi propune sa analizeze Mizilul si evolutia sa prin prisma evolutiei unui imperiu: nasterii, ascensiunii, apogeului, declinului si disparitiei. Incercam sa raspundem la o serie de intrebari:

-Nastere: Cum am aparut? In ce conditii? Care au fost valorile pe care s-a cladit Mizilul?

-Ascensiune: Cum am crescut ca oras? Cum am atras inteligenta? Mai suntem in perioada de crestere? Daca nu, putem intra intr-o noua perioada de crestere? Putem atrage inteligenta? Putem pastra inteligenta pe care o generam?

-Apogeu: Am ajuns la apogeu?

-Declin: Suntem deja in declin? Este declinul ireversibil sau putem inca inversa tendinta pentru a intra intr-o noua perioada de crestere? Care sunt punctele (inca) tari si care sunt punctele slabe? Ce oportunitati si ce vulnerabilitati avem?

-Disparitie: Cat de aproape este? O putem evita?

Dar, mai intai, ce este si ce nu este acest site.

Nu e un loc in care sa fie clamate adevaruri absolute. Nu este un loc in care istoria sa fie consemnata cu exactitate (exista site-uri mult mai dedicate acestui scop, cum este remarcabila Miziliada a lui Cosmin Manolache). Nu este un loc pentru rafuieli si razbunari personale. Si nu este un loc in care fiecare sa isi verse frustrarile. Sunt sute sau mii de alte site-uri unde injuraturile sunt nu doar tolerate, ci si incurajate.

Acesta este un loc de dezbateri. Este o agora moderna. Este un loc unde confruntarile de idei sunt incurajate, in vederea obtinerii de raspunsuri. Este un loc in care sa analizam trecutul, sa definim prezentul si sa construim viitorul. Este un loc al constructie, mai putin al demolarilor.