joi, 17 aprilie 2014

Sint mizilean si imi este rusine

Autor: Adrian Popescu

____________________________________________________________________________

Motto : ,,Drama umanitatii continua si dupa Jertfa Salvatoare a Mintuitorului, pentru ca noi oamenii preferam deliciile minciunii si voluptatile egoismului‘’ – Preot Ioan T. Visan
 
Da. Imi este rusine pentru ca in orasul meu, atit de mic si neinsemnat (poate ca nici nu ar trebui sa se numeasca oras), exista o institutie in care isi desfasoara activitatea persoane marunte, dar cu frustrari si orgolii mari, cu inimi impietrite si cugete tulburate de ginduri de marire.

Este vorba de spitalul din localitate, un colectiv unde o mina de medici plus directorul administrativ (termenul ,,manager,, imi repugna) nu reusesc sa faca corp comun in fata vicisitudinilor legislativ-normative si financiare la care este supusa institutia si se razboiesc intre ei pentru pozitii profesionale si venituri salariale.

Un colectiv care uita ca se afla acolo nu pentru a beneficia, nu pentru a parveni, ci pentru a se pune in slujba celor in nevoie. Pentru ca, daca cei in nevoie nu ar exista, nici existenta lor nu si-ar gasi justificare. S-ar cuveni prin urmare ca acest colectiv sa aibe in permanenta, ziua si noaptea, in fata ochilor (mai ales cei ai mintii) pe cei mai mici ca ei, pe care trebuie sa ii slujeasca.

Revenirea la normalitatea modestiei, cea lipsita de pretentii, este grea, dar nu imposibila, doar ca tot mai multi aleg calea cea usoara si nu pe cea grea. Consideram justificat sa cerem inainte de toate altora si cit mai mult, iar noua insine mai nimic. Mai reuseste cineva sa faca diferenta intre comunitate si colectivitate? Sau poate e o problema de dorinta si nu de putinta…

,,Viata noastra cotidiana, contaminata de virusul exagerarii, ne ajuta sa consideram de-a dreptul benefic ,, mersul pe trei carari‘’ ‘’– spune un preot al zilelor noastre. Identificam libertatea cu bunul plac, uitind ca vom fi INTOTDEAUNA liberi in raport cu CEVA sau CINEVA. Cautind cunoasterea, uitam ca, utilizind-o, determinam binele si raul. Orgoliul, vanitatea, lacomia, invidia… continutul atit de nuantat al naturii noastre inferioare utilizeaza de minune arta vicleniei .

Sfinta Scriptura ne indeamna: ,,Fratilor, nu fiti copii la minte. Fiti copii cind e vorba de rautate. La minte insa, fiti desavirsiti‘’. Ce ne impiedica sa ne ridicam la statutul de OAMENI, facind astfel cinste parintilor, rudelor, educatorilor, comunitatii in mijlocul careia crestem profesional si social, realizind si beneficii de ordin material?

vineri, 4 aprilie 2014

Contribuabil in fata institutiilor statului

Autor: Adrian Popescu

____________________________________________________________________________

 
Mi se intimpla uneori sa iau o pauza, sa ma opresc din tavalugul asta al vietii cotidiene, sa intru in  repaus. Si, va spun sincer, e asa de bine, de sanatos, de reconfortant. Si mai exista un cistig in astfel de momente: imi ofer timp sa GINDESC.

Intr-unul din ultimele mele astfel de momente am reflectat putin la o situatie in care se afla doua persoane pe care le cunosc. Tineri, dornici sa intemeieze o familie. Ea fara locuinta personala, el locuieste cu parintii. Isi doresc sa locuiasca impreuna si parintii baiatului au decis sa faca un efort: sa vinda apartamentul si sa cumpere doua garsoniere, una pentru ei si cealalta pentru cei doi tineri. Nu-i asa ca e laudabil gestul parintilor?

Deja sint in curs de perfectare a actelor, pentru ca au reusit sa gaseasca comparator pentru apartament si cele doua garsoniere. Un amanunt mi-a lezat insa inteligenta (atita cita mai am). Cel care vinde un imobil in Romania TREBUIE SA PLATEASCA IMPOZIT. Adica 16% din suma dobindita pe apartament. Incerc sa gindesc cu singurul neuron care leviteaza in vidul din capul meu; parintii baiatului astuia au muncit (Dumnezeu stie citi ani) ca sa plateasca rate pentru apartamentul asta. Mai concret; in urma muncii lor au obtinut un SALARIU BRUT  din care institutiile de rusine ale statului astuia ii opreau impozit si contributii la tot felul de fonduri. Oamenii se duceau acasa cu SALARIU NET din care rupeau (adica isi refuzau multe alte dorinte) ca sa plateasca rata la apartament. Buuun. Se cheama ca apartamentul poate fi privit ca o pusculita, o investitie. O investitie care, la rindul ei, rupe bani din buzunarul proprietarului; impozit pe locuinta, de ceva vreme asigurare obligatorie, masuratori topografice, inregistrari cadastrale, cheltuilei de intretinere, energie electrica, gaze, apa s.a.m.d. Bani care se duc, in general, tot catre institutii de stat NEPRODUCTIVE.

Acum, ca au hotarit sa vinda apartamentul platesc, dupa cum spuneam, impozit catre bugetul statului; o suma de cca 4000 lei. Numar pina la zece, respir adinc si ma intreb:

PENTRU CARE RATIUNE PLATESC OAMENII ACESTIA SUMA ASTA LA BUGET? CARE ESTE RATIUNEA PENTRU CARE UN LEGIUITOR NEMERNIC A HOTARIT ASTA?

Sa presupunem ca omul nu isi lua apartament in timpul vietii, ci punea sumele acele, reprezentind ratele pentru apartament, deoparte. Si stringea banii la ciorap. Atentie! Nu la banca sau sub forma altor investitii, ci NUMERAR. Si ii tinea in casa. Ar fi fost o suma de bani de care institutiile nenorocite ale statului nu ar fi stiut sau, daca nu ar fi stiut, nu ar fi putut sa o impoziteze. Cu alte cuvinte, toti cei care nu reusesc sa fie economi sa stringa bani (in numerar), pe o perioada de 5-10 ani de exemplu, sint contributori directi la bugetele institutiilor nenorocite ale statului.

Va spun sincer ca am luat decizia sa PUN BANI DEOPARTE, IN NUMERAR la saltea. Aviz hotilor (cautati-ma la saltea). Si incep sa ma gindesc serios la orice posibilitate legala de a evita sa platesc taxe si impozite la stat. DE CE? Pentru ca nu regasesc banii mei (platiti sub forma acestor taxe si impozite) in viata mea de zi cu zi. Adica, mai concret, sint nemultumit de ceea ce imi ofera institutiile statului PE BANII MEI.

Dragii mei cititori va rog sa imi spuneti daca si unde gresesc sau sa incercati sa imi spuneti cum vedeti lucrurile altfel decit le-am insirat eu aici.

____________________________________________________________________________

UPDATE 05.04.2014:

Trebuie sa fac o cuvenita rectificare ; trebuie sa recunosc faptul ca abia dupa ce am asternut articolul m-am informat care este procentual cota de impozit . Da , am gresit ; este 2 sau 3 % din suma pe care o incaseaza vinzatorul ( in functie de anul dobindirii locuintei ) . Este mai mic decit am scris in articol dar totusi .....ESTE . Pentru mine intrebarea ramine ; DE CE ESTE SI DE CE SE INCASEAZA ? Ar mai fi un detaliu ; la notariat vinzatorul si cumparatorul pot avea surprize . Daca ei s-au inteles cumva la o suma mai mica decit este in catastifele notariale in contractul de vinzare cumparare trebuie trecuta cel putin valoarea din acele catastife . Cu alte cuvinte institutiile statului roman isi previzioneaza un plan de incasari si din astfel de tranzactii . Valoarea de piata a unui apartament , teren ori locuinta pe pamint nu mai rezulta din procesul de negociere intre cumparator si vinzator . Ei trebuie sa se intereseze inainte de a vinde/cumpara care este pretul ....in catastifele notariale . Ca doar catastifele astea pentru asa ceva au fost gindite ; sa vicieze procesul natural de negociere . Oare asa se intimpla si cu grinele ( de exemplu ) ? Producatorul e impozitat pe un pret dictat de catastife facute de functionari nenorociti si nu de pretul din tirg ?

Adrian Popescu