duminică, 10 aprilie 2016

Prezentare: Minea Claudiu-Remus


Inainte de a cunoaşte programul cu care voi candida la Primăria oraşului Mizil, cred ca ar trebui să ştiţi cine este omul care candidează.

M-am născut ȋn anul 1975, la Bacău, apoi părinţii mei s-au mutat la Mizil când aveam 1 an. Am fost elev la Scoala Generală nr. 1 Mizil, ȋn perioada 1981 – 1989, fiind şef de promoţie, pe aceeaşi poziţie cu unul din colegii care avea să ȋmi devină, ȋn timp, unul dintre cei mai buni prieteni. O amintire specială este de la olimpiada de matematică din clasa a IV-a, unde am luat nota 10 la faza judeţeană, rezolvând o problemă care presupunea calculul unei arii, capitol la care nu ajunsesem ȋncă la şcoală.

In perioada 1989 – 1993, am fost elev la Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu” Mizil, fiind primul la examenul de admitere şi şef de promoţie la absolvire, ȋn cadrul unei generaţii absolut remarcabile.

Intre 1993 şi 1997, am fost student la Facultatea de Management din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti, fiind al doilea la examenul de admitere din circa 4000 de candidaţi. A fost, ȋn bună măsură, meritul unor profesori excepţionali pe care i-am avut de-a lungul timpului, mulţi dintre ei plecaţi, din păcate, dintre noi.

In timpul facultăţii, am avut o bursă de 4 luni ȋn Franţa, ȋn cadrul programului Phare, la Centrul Regional de Invăţământ Superior prin Alternanţă (CRESA) din Mulhouse. Bursa a presupus şi un stagiu ȋntr-o ȋntreprindere, desfăşurat, ȋn cazul meu, ȋn cadrul International Consultants Networking Association (ICNA). Unul dintre multiplele contacte pe care mi le-am făcut ȋn acea perioadă s-a concretizat ȋntr-o afacere, ȋn domeniul mobilei, ȋncepută ȋn 2002 şi care continuă şi azi.

Intre 1997 şi 1998, am făcut un masterat ȋn Managementul Investiţiilor la Facultatea de Management din cadrul ASE Bucureşti. Am fost, din nou, primul la examenul de admitere.

In perioada studiilor, la orice nivel, am fost unul dintre liderii generaţiei mele. Am avut şansa uriaşă de a avea parte de profesori excepţionali, la foarte multe materii. Ceea ce am devenit li se datorează ȋn foarte mare măsură. Mă ȋnclin ȋn faţa lor şi le mulţumesc ȋncă o dată. Cred că cea mai mare mulţumire pe care au avut-o a fost să constate că elevul lor se descurcă la nivelul următor. Din mâinile lor au ieşit mii de elevi de foarte bună calitate, foarte puţini rămaşi ȋn Mizil, din păcate.

______________________

Intre 1997 şi 2003, am fost salariat ȋn mai multe firme, de la societăţi cu câţiva oameni, la firme cu mii de angajaţi:

-primul loc de muncă a fost la o mică firmă din Cluj, filiala din România a unei firme franceze, cu acţionariat canadian, membră a ICNA, asociaţia unde mi-am făcut stagiul din Franţa.

-a urmat apoi o perioadă foarte intensă (1998 – 2001) la Elvila. Câteva luni am lucrat la Relaxa, apoi ȋn cadrul Compartimentului de strategie şi analiză economică din sediul central al Elvilei. A fost o perioadă fascinantă, ȋn care ni s-a cerut să punem pe picioare o firmă uriaşă (peste 6000 de angajaţi la acel moment), care trecea prin probleme financiare grave. Echipa de restructurare a creat o strategie, care a stat la baza dezvoltării firmei ȋncă aproape 10 ani după ce toţi membrii echipei au părăsit Elvila.

-ȋn paralel cu perioada petrecută la Elvila, am fost – ȋntre 1998 şi 1999 – ȋn Consiliul de administraţie la Tera SA Mizil (fostul ICSM). Am fost o echipă foarte tânără la acel moment (nici unul din membrii Consiliului de administraţie nu avea mai mult de 30 de ani), care am preluat o firmă aflată aproape ȋn insolvenţă şi pe care am lăsat-o, după 1 an şi jumătate, fără datorii istorice şi gata de a fi privatizată.

-ȋntre 2001 şi 2002, am avut o experienţă de altă natură, lucrând ȋntr-o firmă plecată de la zero (Britanic World, continuatoarea Filaturii din Mizil). M-am ocupat, ȋn principal, de activitatea de export-import (activităţile logistice şi cele legate de vamă). Din nefericire, acţionarii au ales prost o parte din echipa de conducere şi Britanic World nu şi-a atins potenţialul de a deveni cea mai puternică firmă de confecţii din Europa de Est (existau toate premisele pentru asta).

-ȋn 2002 am schimbat iarăşi domeniul şi am lucrat pentru o firmă de consultanţă pe fonduri europene.

-ȋntre 2002 şi 2003, am revenit ȋn domeniul confecţiilor, răspunzând pentru toată activitatea economică a unei alte firme ȋncepute de la zero şi care urma să se concretizeze ȋntr-o fabrică de confecţii. Indecizia acţionarilor a făcut ca proiectul să fie ȋntrerupt când mai era foarte puţin să devină operaţional.

-am mai lucrat, o foarte scurtă perioadă de timp (circa 2 luni), la cea de a treia mare societate a Mizilului (MFA), de la care am plecat pentru a-mi face propria afacere.

Nu am fost un salariat comod, pentru că am detestat ȋn permanenţă mediocritatea şi lucrul făcut de mântuială. Mi-am spus părerea de fiecare dată cu voce tare, indiferent cât de neconvenabil era adevărul. De fiecare dată când am simţit ca nu mai tindem spre excelenţă, fără excepţie, am preferat să plec. Mi-a plăcut ca firmele ȋn care lucram să aibă obiective ȋndrăzneţe, să nu se mulţumească cu puţin, să nu lăsăm viaţa să treacă pe lângă noi. Ne-am propus să fim o firmă semnificativă, care dă tonul sectorului şi care este percepută la lider. Si nu m-am agăţat nicio dată de un scaun, plecând atunci când simţeam că nu mai pot aduce o valoare importantă angajatorului.

______________________

Din 2003, am luat-o iarăşi de la zero, la construirea, ȋmpreună cu un asociat, a unei fabrici de confecţii ȋn judeţul Bacău. De ce acolo şi nu la Mizil? Pentru că acolo am găsit o administraţie locală dedicată cu adevărat atragerii de investitori şi sprijinirii lor ȋn faza de investiţie. După multe peripeţii (aş putea scrie o carte pe tema asta), am reuşit să deschidem fabrica. A durat peste 2 ani până am reuşit să o aducem la parametrii la care ne doream, cu multe nopţi petrecute ȋn fabrică, cu vreo 7 şefi de producţie schimbaţi ȋn 2 ani (până am găsit persoana potrivită, care ocupă şi acum, după 10 ani, aceeaşi funcţie).

Foarte multe din premisele cu care am plecat la drum au fost invalidate de realitate. Dar am rămas de fiecare dată cu mintea deschisă şi ne-am adaptat din mers la noile realităţi. Ne-am impus anumite standarde (de la nivelul de calitate al producţiei până la cerinţele minime pentru angajarea personalului) şi nu am coborât nicio dată sub ele, oricât de greu ne era la un anumit moment. Nu ni s-a cerut şi nu am dat şpagă, nici măcar o dată. In toate afacerile, am avut parteneri privaţi, deseori din afara României şi ne-am ferit să facem afaceri cu bugetul statului.

In paralel cu această activitate, am lucrat cu o firmă franceză (rezultat al unuia dintre contactele din perioada bursei din Franţa), care cumpară mobilă din România.

______________________

Apropierea de politică a venit foarte devreme, fiind primul simpatizant ţărănist din clasa mea (ȋn februarie 1990). Am devenit membru al PNTCD ȋn octombrie 1995, cu câteva săptămâni ȋnainte ca seniorul Cornelui Coposu să ne părăsească. Am rămas membru al PNTCD şi nu l-am părăsit niciodata, indiferent de cât de grele au fost vremurile. Nu am plecat, nu plec şi nu voi pleca din PNTCD. Intr-o vreme ȋn care partidele nu mai sunt bazate pe doctrină, principii şi valori, ci funcţionează mai degrabă ca echipe de fotbal care achiziţionează „jucători”, poate nu e cel mai profitabil să rămâi ȋntr-un partid – dar ăsta sunt şi nu am de gând să mă schimb, nici măcar pentru a câştiga nişte alegeri.

______________________

Pe scurt, acesta sunt, Minea Claudiu-Remus, cel care vă va cere votul ȋn 5 iunie 2016, pentru funcţia de primar al oraşului Mizil. Fără a părea lipsit de modestie, pot afirma că am fost unul dintre liderii generaţiei mele. Nu singurul – cu siguranţă mai sunt zeci ca mine. Dar puţini mai sunt ȋn Mizil. Si ȋncă şi mai puţini, din motive evidente, sunt dispuşi să intre ȋn politica mizerabilă din România de azi şi din Mizilul de azi.

Vă garantez că, dacă voi fi ales, mulţi din oamenii de foarte bună calitate, vor pune umărul la reconstrucţia Mizilului. Acum stau deoparte, dar – cu o administraţie corectă, profesionistă şi cu adevarat ȋn slujba cetăţeanului – vor dori să ȋşi pună experienţa la dispoziţia Mizilului.

Incă un lucru foarte important: nu mi-e teamă de situaţia financiară ȋn care se află primăria Mizil. Da, ştiu că primăria e ȋn pragul insolvenţei şi, de ani de zile, ȋşi plăteşte cu ȋntârziere facturile şi salariile. Am lucrat ȋn firme aflate ȋn situaţii similare şi am reuşit, cu echipele din care făceam parte, să le redresăm.

Dată fiind această situaţie, anul 2016 este anul redresării, ȋn care prioritare sunt evitarea insolvenţei primăriei şi pregătirea planurilor de investiţii pentru anii următori. Stiu că, după atâţia ani ȋn care nu s-a ȋntâmplat nimic, toată lumea vrea rezultate imediate. Nu se poate – dacă s-ar putea, le-ar face actuala administraţie, ȋn speranţa că va mai obţine ȋncă un mandat.

______________________

Din timp ȋn timp, societăţile se ȋntorc la idealism, devin mai solidare, mai curate, mai drepte. Anul 2016 este pentru Mizil un astfel de moment. Eu ştiu că pot fi primarul care să reunifice comunitatea mizileană şi să o ȋnscrie pe drumul prosperităţii. In luna mai 2016, vom avea la dispoziţie o lună de campanie electorală, ȋn care să vă convingeţi şi voi că sunt omul potrivit. Pe 5 iunie, puterea va sta integral ȋn mâna noastră. Nu ne putem permite să ratăm şi această şansă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu