Lectia de economie – Pe scurt despre codul fiscal

Autor: Claudiu Minea

Nota: acest articol a fost publicat in numarul 12 (august 2015) al publicatiei lunare "Azi la Mizil".

____________________________________________________________________________

 

Adoptarea codului fiscal, cu unanimitate în parlament, a împărţit decidenţii economici la vârf în două tabere: pe de o parte guvernul şi parlamentul, adepţi ai modificărilor din codul fiscal, care presupun reduceri de taxe şi creşteri de cheltuieli bugetare, de cealaltă parte preşedintele Iohannis şi Banca Naţională, care vorbesc de nesustenabilitatea modificărilor, care ar duce bugetul spre un deficit bugetar de 5% din PIB în 2016.

 

Este sau nu sustenabil noul cod fiscal? Răspunsul este „depinde”. Că să vedem impactul, trebuie să înţelegem întâi cum funcţionează bugetul. Apoi vom vedea cadrul mai larg.

 

Bugetul are încasări, din taxe şi impozite în principal. România are anumite taxe la niveluri foarte ridicate, dar gradul de colectare este foarte redus. Spre exemplu, cota de TVA nominală este de 24%, dar cota de TVA încasată corespunde unui nivel de circa 13%. Teoretic, crescând gradul de colectare, se pot reduce nivelurile nominale ale taxării. Teoretic...

 

Bugetul are plăţi, grupate în trei mari categorii: redistribuiri (pensii, subvenţii, protecţie socială), cheltuieli de funcţionare (salarii, cheltuieli curente) şi investiţii. Echilibrarea bugetului în ultimii ani s-a făcut prin reducerea investiţiilor.

 

Apropierea anului electoral 2016 duce la o presiune imensă pentru creşterea redistribuirilor (mărirea alocaţiilor pentru copii, încercări de introducere de noi ajutoare sociale) şi cheltuielilor de funcţionare (mărirea salariilor demnitarilor, promisiuni de creştere a salariilor bugetarilor cu până la 70%). In schimb, vom vedea o reducere încă şi mai accentuată a investiţiilor – ceea ce are o parte bună, pentru că e zona în care statul este jefuit cu prioritate, dar şi o parte rea, pentru că sunt anumite lucruri pe care numai statul le poate realiza (infrastructura în principal).

 

Tot jocul acesta de reducere a încasărilor şi mărire a cheltuielilor împinge bugetul de stat spre deficit. Deficitul înseamnă alte împrumuturi pentru a-l finanţa, adică noi poveri puse pe umerii generaţiilor viitoare. Atenţie, acest deficit suplimentar se duce integral spre consum, nu spre investiţii, deci probabilitate 0 ca el să ne aducă creştere economică viitoare, din care să rambursăm împrumuturile.

 

Pe de altă parte, într-un cadru mai larg, bugetul şi fiscalitatea din spatele lui ne spun ce tip de societate vrem să construim. Una în care să îi jefuim prin taxare pe producătorii de avuţie sau una în care încurajăm oamenii să rişte pentru a obţine venituri mai mari? Reducerile de taxe îndreaptă societatea spre un model mai liberal, dar este fundamental ca sistemul de taxe mici să poată fi menţinut şi după 2016 – altminteri ne vom trezi din 2017 cu o fiscalitate mai asupritoare decât cea de azi.

 

Aşadar, este sau nu sustenabil noul cod fiscal? Răspunsul nu e dat de cât de realiste sunt reducerile de taxe, pentru că un buget poate funcţiona la orice nivel de taxare. Răspunsul e dat de controlul cheltuielilor. Si, din păcate sau din fericire, chetuielile sunt controlate de politicieni. In funcţie de responsabilitatea lor, orice răspuns este posibil.