Nota: acest articol a fost publicat in numarul 2 (septembrie 2014) al publicatiei lunare "Azi la Mizil".
____________________________________________________________________________
1989 – 1990: După o revoltă violentă, plătită cu sânge (real, nu metaforic), România s-a oprit la jumatatea drumului. Drumul de la stalinism către democraţie si economie de piaţă a deraiat un pic. România a optat pentru democraţie originală si capitalism de cumetrie. Nu o sa dezvolt partea cu democraţia originală, pentru că nu face obiectul prezentului articol. Vom vorbi acum de capitalismul de cumetrie.
2014:
Pe repede înainte, după 25 de ani. Unde am ajuns şi ce urmează? Dar mai întâi,
definirea conceptului. Capitalismul de cumetrie este acel sistem economic in
care relaţia firmelor cu statul este foarte strânsă. Statul decide in bună
măsură cine prosperă şi cine dispare. Firmele sunt conectate la bugetul de
stat, la banul public. Prosperitatea nu e dată de munca bine făcută şi de
inovaţia inteligentă, ci de conexiunile politice. Capitalistul de cumetrie nu
lucrează cu statul; el sifonează banul public. E o căpuşă care nu aduce
valoare, ci doar transferă banul de la buget în buzunare private. Ale sale, dar
– în bună masură – şi în ale politicianului care îi da contractul. O parte din
bani ajung şi la Partid. In final, statul este confiscat in beneficiul unei
clici.
Un
asemenea sistem nu produce prosperitate. El se stabilizează în punctul in care
populaţia adoptă filozofia “politicianul să fure, dar să ne dea şi nouă ceva”.
In final, sub o formă sau altă, toţi vom plăti. De fapt, am început de mult să
plătim şi vom continua să platim încă câţiva ani buni de acum înainte.
Prima
plată: românii plecaţi in străinatate. Familii destrămate, copii separaţi de
parinţi, bunici care plâng seară de seară de dorul nepoţilor. Fiecare caz
individual e o drama, dar cifrele totale sunt înfricoşătoare. România a pierdut
20% din populaţie in 25 de ani (spre comparaţie, Uniunea Sovietică a pierdut
15% din populaţie în al doilea război mondial, în 5 ani de război cumplit).
Asta în condiţiile in care perioada 1990 – 2008 a fost probabil cea mai
prosperă perioadă din istoria omenirii. Fiecare victorie electorală a
politicianului de cumetrie a dus la plecarea a încă un val de români din ţară.
A
doua plată: forţa de muncă calificată din ţară. Căpuşarea bugetului statului şi
a firmelor de stat a dus la distrugerea unor întregi ramuri (în special industriale).
Forţa de muncă din aceste domenii a rămas pe drumuri, fără posibilitatea de
a-şi găsi un nou loc de muncă, trecând adesea în categoria menţionată în
paragraful anterior.
Aici
ne-au adus 25 de ani de capitalism de cumetrie. Dar ceea ce urmează e încă şi
mai interesant. Din motive interne (o ineficienţă cronică), dar şi externe (un
val anticorupţie care a cuprins civilizaţia occidentală din care am ajuns şi
noi să facem parte), capitalismul de cumetrie românesc este sub asediu.
Top
300 Capital şi Top 500 Forbes ar trebui să reprezinte recunoaşterea publică a
abilităţilor antreprenorilor români. Din păcate, topurile cuprind o lungă serie
de capitalişti de cumetrie. Unii sunt închişi; alţii sunt anchetaţi; în
sfârşit, o a treia categorie aşteaptă la rând şi nu dorm foarte liniştiţi.
Curăţenia mediului de afaceri românesc este în plină derulare.
Si
aşa ajungem şi la a treia plată: antreprenorii români de varf. Intr-un fel,
este tragic. In alt sistem economic, capitaliştii de cumetrie ar fi putut fi onorabili
oameni de afaceri (cea mai mare parte din ei au calităţi certe). Ar fi putut
pune bazele unor afaceri de familie care sa dainuie, să dea consistenţă
economiei româneşti, să creeze prosperitate. In schimb, mulţi dintre ei au ajus
după gratii.
Curăţarea
mediului de afaceri va mai face o victimă (a patra plată): dispariţia unor
locuri de muncă. Chiar în acest mediu corupt, capitaliştii de cumetrie au creat
cateva sute de mii de locuri de muncă, care vor disparea în bună măsură. Sigur,
pe terenul viran vor apărea alţi jucători, dar acesta va fi un process care nu
se va produce peste noapte.
La
începutul anilor ’90, capitalismul de cumetrie a părut să fie calea mai uşoară.
După 25 de ani de aplicare, constatăm ca sistemul a falimentat pe toate planurile.
El lasă în urmă sărăcie, destine frânte, o naţiune în derivă morală,
perspective incerte.
Există
însă şi o veste bună: vremurile tulburi de azi ne aduc la un nou punct de
răscruce. Un punct în care putem din nou opta: putem alege o nouă scurtătură,
care să ne ducă, în câtiva ani, într-o altă fundătură; sau putem alege drumul
meritocraţiei, al corectitudinii, al muncii bine făcute şi al inovaţiei. Despre
asta, în articole viitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu