Lectia unei mari metropole americane pentru un mic oras romanesc de provincie

Autor: Claudiu Minea

Nota: acest articol a fost publicat si pe Jeopardy (http://www.emilstoica.ro/lectia-unei-mari-metropole-americane-pentru-un-mic-oras-romanesc-de-provincie.html).

____________________________________________________________________________

PRECIZARE

Datorita implicarii mele politice, acest articol este construit pe date si fapte. Acolo unde intervin opiniile mele, acest lucru este specificat in mod explicit.

 

CONTEXT

Pe 3 martie 2014, pe www.contributors.ro a aparut un interesant articol semnat de Martin S Martin despre decaderea unuia din orasele legendare ale secolului XX (Detroit).

Sursa: http://www.contributors.ro/cultura/detroit-moartea-unei-metropole

Pe 1 martie 2014, pe site-ul http://imperiulmizil.blogspot.com, am publicat un articol succint despre starea Mizilului si despre cateva actiuni imediate care ar putea opri caderea si pregati revenirea viitoare.

Sursa: http://imperiulmizil.blogspot.ro/2014/03/mizil-timpul-liderilor-timpul-actiunii.html

Articolul de pe Contributors explica simplu si clar decaderea Detroit-ului. Articolul de fata reia punctele din articolul despre Detroit si le aplica pentru situatia Mizilului. Desigur, intre Detroit si Mizil sunt diferente enorme din foarte multe puncte de vedere (marime, context, perioada istorica etc). Si, totusi, similaritatile sunt deseori frapante, ceea ce a nascut intrebarea logica daca nu cumva Mizilul ar putea invata din greselile de la Detroit pentru a evita ajungerea la faliment.

 

DATE SI FAPTE

1. Scurt istoric

Mizilul a aparut in secolul XVI si a cunoscut o dezvoltare intensa in secolul XVIII, cand la Mizil a functionat o statie de posta de cai. In anul 1866, orasul a fost in pragul disparitiei dupa un incendiu. Mizilul s-a dezvoltat ca oras de tranzit si ca centru de comert. In perioada comunista, Mizilul a cunoscut o puternica dezvoltare industriala, cele 3 fabrici majore (MFA, Relaxa si Filatura) ajungand la aproximativ 5000 de locuri de munca. Dupa 1989, activitatea industriala a intrat intr-un regres major, cele 3 mari fabrici oprindu-si activitatea sau ajungand marginale. Au aparut in schimb cateva fabrici de confectii (principalul angajator la acest moment) si o singura firma mare in domeniul alimentar.

2. Dezindustrializarea

MFA Mizil, cea mai mare fabrica din Mizil pana in 1989 (3000 de salariati), a ajuns azi o firma marginala, cu cateva zeci de salariati. Pe partea de productie militara mai sunt in vigoare doar contracte de mentenanta. Trecerea fabricii la produse civile a esuat, in principal din cauza inadaptarii la piata a structurii de costuri.

Relaxa (fabrica de saltele si canapele, cu circa 800 de salariati in 1989) a cunoscut o evolutie atipica. Fabrica s-a dezvoltat dupa 1989, ajungand in 1997 la un maxim de 1700 salariati, dupa care a urmat declinul. Firma mai are azi circa 200 de salariati si este parte a producatorului si retailerul de mobila Elvila.

Filatura (circa 1500 de salariati) a avut cea mai slaba evolutie, falimentand la sfarsitul anilor ’90. Activele au fost cumparate de o firma de confectii din Marea Britanie, care a cunoscut o evolutie exploziva la inceputul anilor 2000, dupa care a intrat in declin. In locul acestei firme functioneaza azi o alta fabrica de confectii, cu circa 200 de salariati.

Dupa 1989, au aparut in Mizil cateva fabrici de confectii, cu capital turcesc, italian, grecesc si romanesc, care cumuleaza in jur de 1000 de locuri de munca. De asemenea, a mai aparut o firma mare in domeniul alimentar, cu cateva sute de angajati.

Per total, activitatile economice existente in 1989 au intrat intr-un declin accentuat. S-a dezvoltat in schimb industria textila (confectii in lohn), un domeniu cu productivitate scazuta si perspective indoielnice, dependent de nivelul de salarizare.

3. Segregarea rasiala

Pe datele disponibile la recensamant, populatia a scazut cu circa 20% fata de maximul atins in 1992. Conform ultimului recensamant, populatia declarata de origine roma reprezinta 15%.

Dincolo de cifre (exista motive seriose – desi diferite – pentru care trebuie luate cu rezerve atat procentul de scadere a populatiei, cat si ponderea populatiei de origine roma), exista o certitudine: ponderea populatiei de origine roma continua sa creasca. Una din provocarile majore a urmatorilor zeci de ani va consta in integrarea populatiei rome si evitarea segregarii rasiale. Din acest punct de vedere, Mizilul are inca timp pentru a evita evolutia de la Detroit in acest domeniu.

Ar fi interesant de vazut insa o alta cifra: ponderea populatiei de romi in total populatie in grupa de varsta 0-18 ani. Nu am cifre disponibile si nu vreau sa speculez, dar banuiala mea e ca cifra e semnificativ diferita de cei 15% de mai sus.

4. Globalizarea

Mizilul a profitat de pe urma globalizarii, atragand importante investitii in domeniul textilelor. Dar, asa cum aceasta industrie a fost colacul de salvare in anii 2000, va genera propriile probleme pe masura ce salariilor vor creste. Daca eliminam textilele (si mobila) din economia Mizilului, dispare cea mai mare parte a activitatilor productive, de unde si vulnerabilitatea extrema a Mizilului.

5. Suburbanizarea si depopularea

Suburbanizarea s-a manifestat destul de putin la Mizil. Fata de 1989, a aparut un singur cartier semnificativ (greenfield). Satele din jurul Mizilului nu au atras populatie de la Mizil decat in mod marginal.

Depopularea a avut loc fie prin plecarea mizilenilor in alta tara (in Spania in principal), fie prin mutarea la Bucuresti, Ploiesti, Buzau. Fenomenul e mai putin vizibil, pentru ca densitatea populatiei este oricum ridicata la Mizil (circa 3500 persoane/kmp in partea locuita).

In anii 1970 si 1980, Mizilul a fost un oras care atragea populatie din alte parti, in cele 3 fabrici mentionate mai sus si in invatamant si sanatate. Dupa 1989, situatia s-a inversat, iar Mizilul pierde populatie. Mai mult, exista si o componenta psihologica: tinerii asteapta sa termine scoala/liceul pentru a pleca de la Mizil. Adultii (parinti/bunici) recomanda tinerilor sa plece si/sau sa nu se intoarca la Mizil. Perceptia este a unui loc fara perspective, din care e bine sa fugi, oriunde. Daca as face o speculatie, parerea mea (iarasi nesustinuta de date si fapte) este ca realitatea nu e atat de neagra precum perceptia.

6. Situatia financiara a administratiei mizilene

Aici cifrele lipsesc aproape cu desavarsire. Am gasit o singura cifra relevanta (intr-un articol din Ziarul Financiar), potrivit careia ponderea cheltuielilor cu personalul in total venituri proprii era, in 2011, de circa 120% (media celorlalte orase din Prahova era pe la 70-80%).

Nu exista date publice (sau cel putin eu nu le-am gasit) care sa indice gradul de indatorare a administratiei locale.

Pentru aceasta parte a analizei, invit administratia locala de la Mizil sa furnizeze cifre, in masura in care este interesata de aprofundarea analizei.

7. Politicieni populisti, responsabilitate financiara

Din cauza implicarii mele politice si pentru ca la acest capitol e greu sa definesti subiectul prin date si fapte, analiza acestui punct ramane un capitol alb.

 

INVATAMINTE

Povestea trista de la Detroit ne invata cateva lucruri:

1. Intai de toate, ca diferenta intre un oras + o comunitate functionale si un oras + o comunitate falimentare o face un singur element: oamenii. De fapt, OAMENII. Deciziile gresite sau lipsa unor decizii (in speranta ca problemele se vor rezolva de la sine) au impins lucrurile pana in punctul in care esecul a devenit inevitabil.

Retragerea liderilor din viata publica a lasat spatiu liber politicienilor populisti si iresponsabili. Ascultati ce spune Domnul Martin: “incompetenţa nesancţionată şi iresponsabilitatea pe care o împart şi cei care au luat deciziile, dar şi cei care au continuat să-i voteze”.

2. Redescoperim ca statul si institutiile sale nu sunt o entitate abstracta, ci functioneaza dupa aceleasi principii ca o firma sau o familie. Responsabilitatea financiara nu e ceva complicat. E aritmetica de clasele primare, dublata de intelegerea faptului ca nu exista scurtaturi in managementul financiar. O datorie facuta azi inseamna un furt de putere de cumparare de catre parinti si bunici de la copii. Iar cand criza loveste (si asta se intampla fara doar si poate o data la maxim 20 de ani), o situatie dificila se transforma peste noapte intr-o situatie falimentara, fara iesire.

3. Agatarea de trecut este o reteta sigura pentru esec. Detroit s-a agatat de industria auto si a stors din ea mai mult decat putea produce. Valoarea adaugata creata de sectorul auto s-a dus in proportie covarsitoare spre hranirea prezentului si spre plata unor rente, pana la punctul in care care nu au mai fost resurse pentru construirea viitorului. Taxarea tot mai salbatica a celor activi i-a impins pe acestia sa caute variante de scapare, aducandu-i in starea de a pleca de la Detroit. Au ramas batranii, saracii si dependentii sociali – segmente care sunt motoare economice in masura foarte mica sau deloc.

 

IN LOC DE CONCLUZIE

Dezbatarea ramane deschisa. Rolul acestui articol este de a o initia si nu de a ajunge la concluzii.

A fost in articolului Domnului Martin o fraza care pe mine m-a socat: “Singurul lucru pe care politicienii l-au făcut a fost să dea aprobare de deschidere a numeroase cazino-uri şi localuri de jocuri de noroc în centrul municipiului”. Sigur ca in Romania nu administratia locala autorizeaza localurile de jocuri de noroc. Dar mi-am amintit ca, in ultimul an sau in ultimii 2 ani, au aparut in zona centrala la Mizil 5 sau 6 firme de pariuri sportive. Asta ne arata, poate mai mult decat orice altceva, care e starea de spirit la nivelul populatiei din Mizil. Ce ne spune faptul ca o comunitate mizeaza mai mult pe hazard decat pe munca si inovatie?